SITUAȚIA ÎN CARE E BAIA MARE – Tentativă de tămăduire a suferinzilor de sindromul Stockholm: pentru cei care deplâng dispariția de pe scena administrației locale a fugarului condamnat pentru corupție Cătălin Cherecheș

NU MAI E TIMP DE PATIMI. … această scriere este o încercare rațională de a le explica ceva edificator tuturor celor care, dezvoltând sindromul Stokholm (atașarea emoțională de abuzator – mecanism de apărare involuntar, dar irațional), deplâng public dispariția fulgerătoare de pe scena administrației locale băimărene a fugarului condamnat pentru corupție Cătălin Cherecheș (45 de ani): care este situația reală în care acest personaj decident de prim-rang a lăsat Baia Mare, un oraș pe care era convins că doar el și mama sa îl putea conduce, după cum a afirmat public.

Cum am stat fără el? Cum am stat după revenirea lui la cheița pușculiței publice? Dar mai ales cum stăm acum? Asta ar trebui să fie edificator pentru orice persoană rațională, indiferent de patimile dezvoltate: cum a lăsat Cherecheș orașul pe care declarativ, repetitiv, susținea că-l iubește, deși îl jefuia la lumina zilei, nepedepsit atât de mulți ani. Pentru ceilalți, pentru care nici argumentele de mai jos nu sunt lămuritoare… multă compasiune. Probabil timpul (despre care se spune că „le vindecă pe toate”) le va tămădui durerea incomensurabilă și anxietățile.

Cum a fost fără el

Când primarul Cătălin Cherecheș a intrat prima dată în închisoare, în aprilie 2016, și-a lăsat moștenire funcția, prin ordin, viceprimarului Marinel Rob (finul părinților săi), despre care ulterior a afirmat public că este un prost. Rob era „prost”, printre altele, pentru că la începutul anului 2017 a afirmat la fel de public un adevăr dureros, argument pentru inconștiența cu care înțelegea doctorul în economie Cherecheș să administreze orașul: când a preluat funcția de primar interimar, Baia Mare avea datorii față de firme de 65 de milioane de lei (aveți detalii AICI).

Mai mult, nu era asigurat bugetul pentru servicii publice obligatorii (salubrizare, transport în comun, iar deszăpezirea nici măcar nu era contractată). Rob, care fără să aibă un doctorat în economie ca edilul corupt, ci unul în silvicultură, a fost „prostul de serviciu” care a dispus ca banii orașului să meargă preponderent către asigurarea serviciilor publice și plata datoriilor.

Pentru asta, Rob s-a metamorfozat în „zgârcit” și a încercat, cum a știut, cum i s-a spus, să chivernisească banii orașului. În fond nu era așa greu, ca-ntr-o familie extinsă ajunsă la ananghie (dificultate financiară). A redus cheltuielile. Printre altele, a făcut o Sărbătoare a Castanelor cu… 200.000 de lei. „Virgule”, cum le-ar spune Cherecheș. V-a lezat extrem acea decizie? S-a repercutat insurmontabil în viața dumneavoastră? Cel mai probabil nici nu vă mai amintiți. Pentru că administrarea unui oraș nu se reflectă în câți bani risipești pentru niște concerte și luminițe, ci lucruri mult mai importante, în finalizarea proiectelor investiționale care aduc dezvoltare și care ridică nivelul de viață al locuitorilor săi.

Cum a fost când s-a reîntors

Când s-a întors Cherecheș la Primărie de la Gherla via arest la domiciliu, în mai 2017, Baia Mare nu mai avea creanțe semnificative către firme. Atunci a zis că Rob e un prost și a făcut o Sărbătoare a Castanelor prin care a epurat 3,38 milioane de lei din banii orașului (suma exactă: 3.383.934,88 lei). Banii au mers preponderent către clasicele firme de casă. Dă-i încolo de proști, doar 32.111 băimăreni îl votaseră cât era el la Gherla, unde a fost depus pentru luare de mită și de unde s-a reîntors cu metehne deprinse parcă de la colegii de celulă: El era Miezu’, El era deșteptul reîntors, cine să-i spună lui ceva, orice? Ceilalți, cum i-a spus lui Rob: niște proști.

Atunci, în primăvara anului 2017, a fost un come-back trist, care avea să-și reverse toxicitatea prin dezastrul în care Cherecheș a aruncat orașul, cu o inconștiență și un habarnism economico-administrativ greu de înțeles. O toxicitate măsurată nu în jegul care cuprindea orașul atunci când salubrizarea era sistată din cauza neplății și urbea era-ngropată în gunoaie și șobolani, nici în cadențatele promisiuni că o să facă imediat ceva (parcuri industriale, aquapark, parcări subterane și supraterane, hub-uri economice ș.a.a.) fără să facă NIMIC edificator, nici măcar în contractele publice supraevaluate, măsluite și livrate firmelor de casă, ci în bani.

Cum l-a lăsat acum

La 30 septembrie 2023, Baia Mare avea datorii către firme de 52,28 milioane de lei (exact: 52.280.816,44 lei) și datorii către bănci de circa 190 de milioane de lei. Pornim de la acest minus. De peste 242 de milioane de lei (aproape 49 de milioane de euro). Acestea sunt datoriile la vedere. Cele ascunse vor ieși la iveală acum, după fuga lui Cherecheș de frica închisorii, când firmele presate să nu factureze lucrări efectuate o vor face. Mi s-a părut onest să cunoașteți minusul la dimensiunea reală.

Cătălin VISCHI