COSTURI – BANI PUBLICI. În lipsa unui depozit autorizat pentru depozitarea deșeurilor, operatorii de salubritate din județul Maramureș le transportă prin trei județe, la o distanță de 245 de kilometri, până la depozitul conform de la Sânpaul (jud. Mureș).
Eșecul total al precedentelor două administrații județene (conduse de Zamfir Flore Ciceu – fost la PC/ALDE, acum la PNL – și Gabriel Valer Zetea – PSD) în privința finalizării Centrului de Management Integrat al Deșurilor (CMID) din Sârbi/Fărcașa, implicit a neoperaționalizării SMID Maramureș, au ridicat semnificativ costurile salubrității în Maramureș, fapt care se repercutează direct asupra buzunarelor cetățenilor, nevoiți să plătească operațiuni suplimentare.
De ce se face
Pentru că depozitul de la Fărcașa este departe de a fi finalizat (în visele frumoase ale actualei administrații județene, controlate de Ionel Bogdan – PNL, acest fapt urmând să se întâmple până la finalul anului viitor), soluția de compromis pentru reducerea costurilor cu salubritatea, care deja a devenit o povară pentru bugetele locale din Maramureș a fost declanșarea stării de alertă în județ.
Decizia a fost luată pentru ca în baza acesteia să poată fi expropriat un teren pe care să se edifice un depozit temporar (pentru reducerea cantităților de deșeuri transportate la Sânpaul și, implicit, a costurilor salubrității), după ce mai multe soluții similare au fost sortite eșecului din cauza opoziției cetățenilor (Lăpușel și Șomcuta Mare sunt doar ultimele exemple).
Noua localizare a depozitului temporar de deșeuri din Maramureș va fi în extravilanul comunei Satulung, așa cum 2 mnews va anunțat chiar în momentul luării deciziei (detalii AICI). În fază incipientă, s-a făcut un studiu de prefezabilitate care a luat în calcul trei locații – un teren din comuna Coroieni (proprietate privată persoane fizice), un teren din comuna Recea (proprietatea județului Maramureș) și un teren din comuna Satulung (proprietatea comunei Satulung) -, fiind adoptată varianta considerată cea mai adecvată. Cât de adecvată, nu s-a precizat public, de aceea 2mnews îndreptă acum situația.
Cât costă
Conform studiului de prezabilitate, amenajarea unor platforme de compostare (inclusiv a unei platforme pentru depozitarea deșeurilor biodegradabile şi care nu pot fi supuse procesului de compostare) pe o suprafață de circa 6 de hectare în extravilanul comunei Satulung (în apropierea cu Recea, la su-est de Pădurea Două Veverițe) ar costa… 38,5 milioane de lei (exact: 32.368.436,97 lei + TVA, adică 38.518.440,17 lei). Suma este astăzi echivalentă cu aproape 7,8 milioane de euro.
Conform indicatorilor tehnico-economici stabiliți în studiul de prefezabilitate, doar puțin mai mult de o treime din suma totală ar fi repartizată construcției și montajului efectiv. În ce direcție se duc 20 de milioane de lei din suma totală estimată, n-am aflat. În schimb, deși și actuala administrație județeană a preluat metehnele fostelor administrații de a secretiza traseele banilor publici, am aflat cine a executat studiul de prezabilitate care a ajuns la această concluzie financiară deloc comodă pentru pușculița secătuită a Maramureșului.
Cine a stabilit prețul
Firma executantă a studiului de prezabilitate este (din fericire) una specializată în acest sens (măcar atât, pentru că maramureșenii sunt obișnuiți ca administrațiile județene să plătească studii unor firme specializate în comerț stradal, în administrarea chioșcurilor de ziare etc.): Evalproteh SRL Baia Mare, controlată de inginerul Mircea Pascu (a mai executat diverse studii pentru instituția care administrează județul).
De partea de topografie s-a ocupat, la fel, o firmă specializată, Topo Expert. 
Sereleul este unul local (înregistrat în Baia Mare), specializat în principal în documentații cadastrale, și este controlat de inginerul topograf Vasile Alexandru Ardelean (foto mic dreapta), membru PNL și consilier local în Recea. Lucrarea a fost livrată prin cumpărare directă, a costat 71.500 lei și a fost livrată în urmă cu două luni, la final de august.
De unde stoarce președintele Bogdan lămâia finanțării? Iar nu se știe exact. Însă se estimează. De la șefii săi politici, dacă aceștia vor reuși să se mai mențină la guvernare. Adică din pușculița statului. Potențialele surse de finanțare a investiției sunt alocații de la bugetul de stat, de la bugetul județean și… mai vedem noi de unde (precizare: ultima este traducerea personală a semnatarului scrierii de față a uimitoarei explicații oficiale “alte surse legal constituite identificate pe parcurs” – adică nu știm de unde plătim, mai vedem când vine “chelnerul”).
Unde suntem și ce urmează să facem
În ce fază suntem acum: știm ce vrem să facem, știm unde, știm cât costă, nu știm de unde o să avem bani, însă ideea e să aprobăm costurile ca să putem comanda Studiul de fezabilitate (fără care nu poate fi realizat depozitul temporar de deșeuri).
Apoi, logic ar fi să aflăm (măcar așa, spre final) de unde luăm banii pentru a-l și construi și pentru a nu mai plăti ca ultimii proști din România supliementar pentru serviciul de salubritate. Iar după ce detectăm sursa de finanțare, chiar să licităm lucrarea și s-o edificăm. Cu alte cuvinte, mai curge multă apă pe Săsar, Someș, Tisa și alte râuri din județ până când o să se finalizeze și depozitul acesta, așa temporar cum e el.
Cătălin VISCHI
ATENȚIONARE! * Articolele de pe acest site sunt proprietatea autorului 2mnews.ro și sunt protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conținutul fiecărui articol poate fi preluat în limita a 500 de caractere, cu citarea sursei și inserarea vizibilă a link-ului către articolul respectiv. În caz contrar, autorul textului preluat fără respectarea condițiilor se va adresa instanțelor de judecată. Vă mulțumim pentru înțelegere.
