UPDATE: GRUP ORGANIZAT – Dramatica moarte a domnului Sandu: „S-au adunat toţi bogaţii şi cei ce-mpart dreptatea, ne-au furat casa şi i-au dat-o lui Zamfir Ciceu!”

10
6821
Zamfir Ciceu

„Ne temem de atât de multe, însă când ne vom teme

să spunem adevărul, suntem pierduţi definitiv.”

(Cătălin Vischi)

 

DECONSPIRARE. Subiectul acestei scrieri a început în urmă cu 10 ani, în 2007, şi pentru documentarea acestuia au lucrat, timp de doi ani, mai mulţi jurnalişti de investigaţie şi documentarişti, arhivând un dosar care a ajuns să cuprindă peste 1 metru de documente şi multiple mărturii scrise, verbale, video şi audio. L-am numit „Cazul Domnu’ Sandu”.

 

Acest articol a fost oprit de mai multe organisme de presă locală şi centrală, prin intervenţiile care s-au făcut la cel mai înalt nivel. Nu o să vă plictisim cu cifre, le-am eliminat din articol, însă deţinem probe pentru toate cele prezentate. În timpul documentării articolului, am încercat să obţinem reacţii de la cei implicaţi şi deţinem dovezi concludente că aceştia au avut cunoştinţă de subiectul articolului, dar s-au înţeles să tacă, ca într-un remake contemporan al Omertei.

 

Articolul face referire directă la strategia şi motivaţia prin care un grup influent format din numiţii Vucea Gheorghe (executor judecătoresc), Ciceu Zamfir Flore (la vremea producerii faptelor avocat în Baroul Maramureş şi consilier local PNL, ulterior preşedinte al Consiliului Judeţean Maramureş) şi Balmoş Teofil (om de afaceri, proprietar, printre altele, al lanţului de benzinării Teoil) au reuşit să-i ia unui pensionar care datora 5.000 de euro – şi care avea banii necesari stingerii creanţei – o casă evaluată la 150.000 de euro. În vila respectivă locuieşte acum numitul Ciceu Zamfir Flore.

 

Începutul sfârşitului domnului Sandu

 

Alexandru Coteț

Vă veţi întreba, pe bună dreptate, cine este „domnu’ Sandu”? Alexandru Coteţ a fost un om harnic, strângător şi un bun creştin. A lucrat la Exploataţia Minieră Săsar, ca tehnician, şi s-a pensionat în anul 1979. La un moment dat, în viaţa lui şi aşa zbuciumată, de om simplu, a încercat să trăiască mai bine, agonisind cu mari sacrificii banii din pensie şi diverse munci şi clădind, împreună cu soţia lui, cu mâinile lor – pentru că n-aveau bani de meşteri -, o casă cu etaj. Au continuat însă să trăiască în umilul lor apartament cumpărat, prin repartiţie, pe vremea comuniştilor, şi au închiriat casa situată pe strada Petofi nr. 47/A, din Baia Mare, să strângă bani pentru copii.

 

Chiriaşul, o firmă de IT, făcea noaptea chefuri monstruoase care deranjau vecinii de pe stradă. Acesta a fost „Momentul 0”, pornirea spre drumul către cimitir. Pentru a-i linişti pe vecinii indignaţi pe bună dreptate, bătrânul Alexandru Coteţ reziliază unilateral contractul de închiriere, ceea ce-i aduce din partea scandalagiilor un proces. Însă cum în România cel care strigă mai tare e considerat victimă, domnu’ Sandu pierde procesul cu chiriaşul zgomotos şi trebuie să-i plătească acestuia 1.250 euro plus cheltuieli de judecată (sentinţa din dosarul 1349/182/2008).

 

În acelasi timp, asupra bătrânului Coteţ s-au năpustit şi nişte vecini binevoitori care l-au dat în judecată pentru un drum de acces. În această speţă, vecinii erau reprezentaţi de avocatul Ciceu. Domnu’ Sandu pierde şi procesul cu „vecinii de la mejda din sus”, unde de fapt nu mai statea nimeni, şi conform sentinţei civile nr. 6112/22.09.2006 trebuie să plătească vecinilor suma de 1.328 euro şi 5.148 lei. Pentru a vedea dimensiunea sumelor la care îl obliga instanţele de judecată, trebuie să înţelegeţi că bătrânul avea de plătit, în total, aproximativ 5.000 de euro.

 

Filiera executorilor judecătoreşti

 

Primul executor judecătoresc care a preluat executarea sentinţei care-l obliga pe bătrânul Coteţ la plata unei sume de bani a fost Şimon Attila, care, în concordanţă cu legea, a dorit să facă o executare prin poprirea pensiei bătrânului – acest executor a fost singurul din branşă care a ţinut cont de prevederile legii, îndestulând creditorul, dar ţinând cont şi de faptul că nici debitorul nu poate fi exterminat financiar şi material.

 

Însă creditorii cer mutarea dosarului la alt executor, mai dur, care să le dea banii urgent. În acest context, dosarul ajunge la executorul Vucea Gheorghe, care începe procedura de executare a unei vile aflate în proprietatea familiei Coteţ şi care era evaluată la aproximativ 150.000 de euro. Menţionăm că în anul 2007, când Vucea, precum literele de pe balconul său cu reclama afişată nelegal pentru care nu a fost sancţionat niciodată, sărea pe cadavrul încă viu al domnului Coteţ şi al soţiei sale, această familie avea depozite de economii la CEC şi alte bănci mai multe sume mici care cumulate acopereau cu lejeritate debitele rămase de executat.

 

De asemenea, familia Coteţ, compusă din patru persoane (părinţii şi 2 copii angajaţi în câmpul muncii), deţinea şi un apartament pe strada Ion Slavici din Baia Mare. Iata de ce, la un moment dat, la Judecătoria Baia Mare, preşedinta Completului, Viviana Liana Francisc, conchide că „există sume şi bunuri de executat din pensie, depozite bancare şi executorul nu trebuie să vândă casa unei familii pentru sume derizorii în comparaţie cu activele sau pasivele de executat”.

 

Astfel, în sentinţa publică din 23 august 2007, instanţa dispune anularea actelor de executare şi comunică acest lucru Biroului Executorului Judecătoresc Vucea Gheorghe. Acesta se simte jignit în amorul propriu şi, pe holurile Tribunalului, îl provoacă pe bătrânul Coteţ şi pe soţia lui, Iustina, spunându-le să înceteze cu contestaţiile la executare, „că poate le ia şi apartamentul” – subliniere esenţială: în acest „tablou” organizat, Ciceu Zamfir a pătruns ca avocat în speţele în care Coteţ contesta suspendarea executorului Vucea, precum şi a speţei drumului de acces pentru „vecinul de mejdă” al pensionarului. Evident, între familia Coteţ, ajunsă în pragul disperării şi numitul Vucea Gheorghe a existat un schimb dur de replici. Care au fost ele – doar mortul ştie…

 

În urma acelei discuţii, Vucea Gheorghe îi face o plângere bătrânului Coteţ cerând „ordin de interdicţie” – adică pensionarul să nu se mai poată apropia de numitul Vucea Gheorghe, zis „Gigi”, fiind bolnav psihic. Alexandru Coteţ a solicitat psihiatrilor să se pronunţe asupra celor afirmate de Vucea cel care-şi face reclamă nelegală pe balcon şi nu e sancţionat de nicio autoritate. Concluzia medicilor e fermă: domnu’ Sandu era sănătos şi fără probleme psihice.

 

Un simulacru de vânzare

 

Sancțiunea executorului Gheorghe Vucea

De fapt, ura lui Vucea era generată de efectul pe care l-a avut o plângere făcută de Alexandru Coteţ către ministrul Justiţiei referitor la modul în care „operează” Vucea Gheorghe. În baza actelor ataşate de pensionar, Vucea este sancţionat – conform normelor, sancţiunea trebuie publicată şi pe site-ul executorilor judecătoreşti din Maramureş, însă normativele sunt încălcate de către preşedintele respectivei entităţi, Marius Morari, probabil în numele prieteniei cu colegul de breaslă şi vecinul de birou Vucea Gheorghe sau în numele Omertei din sistem, şi sancţiunea e „secretizată”, nefiind făcută publică.

 

Între timp, bătrânul Coteţ este grevat şi de suma datorată fostului chiriaş petrecăreţ, de aproximativ 1.400 de euro, care ajunge ca executare la Biroul Executorului Marius Morari. Alexandru Coteţ depune banii în contul executorului, dar fostul chiriaş refuză să-i ridice. Din acest moment, Morari, probabil dându-şi seama că scopul executării acestui om este altul decât cel stabilit în justiţie, cedează execuţia. Şi, coincidenţă, dosarul ajunge la… Vucea Gheorghe.

 

Cu ocazia primenirii cu noul client, Vucea pune sechestru pe conturile bătrânului Coteţ şi scoate la vânzare vila situată pe strada Petofi nr. 47/A. Raportul de evaluare al acestui imobil a fost initial de peste 450.000 lei (peste 4,5 miliarde de lei vechi). Conform strategiei, de notorietate în lumea justiţiei, preţul imobilului a fost scăzut până la 305.000 lei „pentru că nu se prezenta nimeni la licitaţie”, iar când a ajuns destul de mic, cu peste 1,5 miliarde de lei vechi mai mic decat evaluarea iniţială, îşi adjudecă licitaţia omul de afaceri Balmoş Teofil, proprietarul benzinăriilor Teoil din zona Şomcuta Mare, prietenul avocatului Ciceu Zamfir.

 

Trinomul Vucea – Ciceu – Balmoş

 

Executorul Vucea a agreat termene de plată a sumei cu care a fost vândută vila (mult sub preţul pieţei), încât acestea depăşeau toate impunerile legii. Sărăcise Balmoş, posesorul unei averi impresionante, şi nu putea plăti? Nu, era la fel de bogat. Numai că Balmoş nu a cumpărat casa pentru el, ci pentru Ciceu. El n-a locuit nicio secundă acolo şi, imediat după vânzare, în vilă s-a mutat Ciceu, cel care a şi ştampilat şi a semnat pentru adjudecatarul pe care, desigur, l-a reprezentat ca avocat.

 

Conform înţelegerii, Ciceu trebuia să-i dea banii lui Balmoş pentru a plăti ratele către Vucea. O bună perioadă de timp, Balmoş n-a respectat termenele încheierii de adjudecare, dar, evident, Vucea n-a anulat licitaţia, iar plăţile lui Balmoş au început să apară dupa ce Ciceu Zamfir s-a împrumutat de la bănci, lucru care apare în declaraţiile de avere depuse în perioada în care a fost preşedinte al Consilului Judeţean Maramureş.

 

Analizând aceste declaraţii ale lui Ciceu se observă că banii cu care s-a creditat nu se regăsesc în nicio investiţie ulterioară, nici în vreun împrumut acordat unui terţ şi nici în depozite bancare. Pentru că Ciceu Zamfir a cumpărat prin intermediarul Balmoş Teofil casa pensionarului minier Alexandru Coteţ şi s-a mutat acolo de îndată, în anul 2010. Abia în 29 ianuarie 2014 Balmoş Teofil vinde imobilul şi în acte, în baza contractului notarial semnat în faţa notarului public Ioan Alin Stoica. Cumpărătorii vilei în care locuia de câţiva ani Ciceu Zamfir erau… Domnica Ciceu şi Gheorghe Ciceu. Părinţii lui Ciceu Zamfir.

 

Din cauza persoanelor implicate şi a prerogativelor limitate pe care le au jurnaliştii, n-am aflat (încă) dacă la notarul public Ioan Alin Stoica s-a înregistrat vreun ordin de plată de la Domnica Ciceu şi Gheorghe Ciceu către Balmoş Teofil, care au fost taxele plătite pe tranzacţia imobiliară declarată şi de unde au avut pensionarii Domnica Ciceu şi Gheorghe Ciceu bani să cumpere vila de la Balmoş, astfel încât acesta din urmă, ca om de afaceri, să facă şi profit de pe urma tranzacţiei.

 

Explicaţia acestui simulacru de vânzare-cumpărare: Ciceu Zamfir nu putea cumpăra vila pensionarului Alexandru Coteţ pentru că era nelegal. Conform legii, judecătorii, procurorii şi avocaţii pot deveni cesionari (cumpărători) numai asupra drepturilor litigioase care nu sunt de competenţa curţii de apel în a cărei circumscripţie îşi exercită funcţia sau profesia.

 

„Noi suntem profesionişti. Ieşi afară!”

 

Alexandru și Iustina Coteț

Bătrâna Iustina Coteţ, cu lacrimi în ochi, a fost să vorbească atât cu Vucea Gheorghe , cât şi cu Ciceu Zamfir. „Le-am spus să nu ne ia casa, că am muncit-o cu mâinile noastre, că le dăm banii… Vucea a râs şi mi-a spus: Cei mari pe cei mici… Adică ei, cei mari, s-au pus pe noi, cei mici, şi nu mai avem ce face. Ciceu mi-a spus numai atât: Doamnă, noi suntem profesionişti. Ieşi afară! N-am reuşit să-i înduplec. Eu, încă de când am pierdut primele procese, i-am zis soţului: Sandule, hai să plătim şi să terminăm odată, că cine ştie ce se mai întâmplă. Dar el nu a vrut. Soţul mereu zicea: Nu se poate, au greşit acum, dar până la urmă tot se face dreptate, nu se poate altfel. El mereu a trăit cu credinţa asta, că ni s-a făcut o nedreptate. Nu ne-am gândit niciodată că se ajunge aici. Ei erau înţeleşi de mult să ne ia casa. Ăsta a fost scopul proceselor…”, a spus bătrâna Iustina Coteţ, care şi-a pierdut totul: casa, soţul, speranţa, încrederea în justiţie.

 

La execuţia propriu-zisă, bunurile mobile din casa familiei Coteţ au fost date în custodia lui Robert Constantin Veselu, angajat la una din firmele falimentare ale fostului miliardar Mircea Mărieş, coleg la Partidul Conservator cu Ciceu Zamfir Flore. Multe dintre aceste bunuri au fost furate sau nu au mai fost restituite familiei, inclusiv 170 de litri de pălincă de prună şi centrala termică.

 

La scurt timp de la executare, pierzându-şi casa şi continuând să-şi ceară dreptatea în justiţie, în 7 octombrie 2010, bătrânul Alexandru Coteţ se prăbuşeşte pe treptele Tribunalului Maramureş. Este dus, în stare de inconştienţă acasă unde, la scurt timp, moare.

 

Replici – 17.03.2017, ora 18.15

 

Marius Morari: „Vă menţionez că nu sunt şi nu am fost niciodată prieten cu executorul Vucea Gheorghe şi că nici nu l-am protejat în vreun fel, la data întâmplării faptelor relatate de către dumneavoastră nefiind preşedintele Camerei Executorilor Judecătoreşti Cluj, funcţie pe care am dobândit-o în anul 2013. Mai mult, nu există o prevedere care să oblige la publicarea sancţiunilor executorilor judecătoreşti. Pe dl. Coteţ l-am reprezentat, însă nu într-o execuţie, dânsul depunând banii solicitaţi în instanţă de un petent înainte de soluţionarea cauzei, ca să dovedească buna-credinţă în faţa instanţei. Acel petent a refuzat să ridice suma de bani şi am consemnat încheierea actului. Repet, nu a fost vorba de executarea unei sentinţe judecătoreşti în cazul respectiv”.

 

Grupul de investigaţii 2mnews



ATENȚIONARE! * Articolele de pe acest site sunt proprietatea autorului 2mnews.ro și sunt protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conținutul fiecărui articol poate fi preluat în limita a 500 de caractere, cu citarea sursei și inserarea vizibilă a link-ului către articolul respectiv. În caz contrar, autorul textului preluat fără respectarea condițiilor se va adresa instanțelor de judecată. Vă mulțumim pentru înțelegere.

10 COMENTARII

  1. Am privit documentul de sancţionare de către ministrul Justiţiei a lui Vucea, iată pentru ce a fost sancţionat:
    Art. 44 Legea executorilor Îndatoririle şi răspunderea executorilor judecătoreşti Drepturile şi îndatoririle executorului judecătoresc Legea 188/2000:
    b) încălcarea incompatibilităţilor şi interdicţiilor prevăzute de lege;
    e) întârzierea sistematică şi neglijenţa în efectuarea lucrărilor;

  2. Acest dosar are toate atributele legale pentru a fi revizuit.
    Primele date despre cazul in speta au fost descrise succint de un ziarist Sabo ,care din pacate avand si condamnari penale cu executare era greu credibil.
    Sper ca redactia 2mnews sa detina dovada ca Ciceu a fost implicat in executarea efectiva.
    Altfel ,problema e complicata.Ma refer la faptul mai mult sugerati ca l-ar fi reprezentat pe Balmos ca adjudecator al bunului imobil.Dar daca Ciceu e avocatul lui Balmos in aceasta intreaga procedura, poate deja pleca in Israel.
    Articolul e bine scris si lasa liber in continuare pentru dezvoltarea temei.Nu e un caz singular!
    E greu sa crezi ca sunt comentatori care vorbesc mai mult despre mort decat despre suprimatorii in viata.
    Asa s-a intamplat si la Sarmisegetusa.Pana cand Bastos a marturisit. ,,In nemernicia mea….,,

  3. Well, povestea e mult mai complicata decat scrie in articol.
    In mod cert, licitatia s-a trucat, asa cum fac executorii in peste 80% din cazuri, cand imobilul este dorit de cineva. Aici e intr-adevar responsabilitatea executorului si a interpusilor prin care s-a facut vanzarea.
    Insa, dl. Cotet nu a fost atat de inocent pe cat il prezinta articolul. Era un justitiar feroce, lipsit de intelegere si care, la un moment dat, nu a mai putut angaja niciun avocat din Baia Mare (fusese pe la zeci de avocati), datorita caracterului sau dificil. Oricine a intrat in relatii de afaceri cu el a regretat ulterior. A refuzat sa plateasca datoria de 5000 euro, contestand mereu nu doar executarile silite ci si titlurile executorii. Nu i s-ar fi luat casa daca era un om rezonabil, dar nu a fost.
    Apoi, autorul articolului nu cunoaste ce e acela un drept litigios. In niciun caz, nu e vorba de un bun executat silit.
    „Specific contractului de vanzare/cesiune a drepturilor litigioase este faptul ca, la momentul incheierii contractului, partile nu cunosc existenta dreptului cesionat sau nu pot cuantifica valoarea acestuia. In acest caz, vanzatorul nu poate garanta cumparatorului ca va castiga procesul.” Sa scrii un articol despre justitie si sa afirmi ca vanzarea prin licitatie publica a unui imobil e o vanzare de drepturi litigioase? Exact asa era si dl. Cotet, el avea legea lui, dreptul lui, toti ii erau dusmani. Doar ca nu era chiar asa. Fara a fi nebun, era afectat de o forma de paranoia destul de evidenta.
    La o licitatie publica poate participa un avocat, fara probleme. Ca Ciceu a fost de fapt adjudecatarul real, este aproape cert, dar motivul nu era interdictia legala, ci dorinta de a ascunde operatiunea.
    Obiectiv, speta are elemente de interes si poate duce la devoalarea practicilor incorecte/nelegale ale multor oameni implicati in sistemul juridic. Dar scrisa putin mai obiectiv si mai ales mai corect juridic.

    • Cum poate un om din sistemul de justiție sa folosească expresia „nu i s-ar fi luat casa daca era un om rezonabil”? De aia regresează tara asta continuu. Măcar va e rușine de cum gândiți?

      • Te inseli cand afirmi ritos apartenenta mea la sistemul de justitie.
        Si da, nu mi-e rusine sa spun ce gandesc, nu exista delict de opinie. In plus, am dreptate. Daca avea bani sa plateasca, de ce nu a platit? Consecinta neplatii este executarea silita.
        Repet, sunt convins ca Ciceu a adjudecat prin interpusi si ca executarea a fost aranjata. Dar asta nu inseamna ca dl. Cotet nu a avut partea lui de vina, actionand rea-credinta.

        • Doar ca o curiozitate, daca nu sunteti din sistem, de unde cunoasteti speta, de unde stiti cu atata tarie ca dl Cotet nu a vrut sa plateasca?

    • Nenea Agamita, nu stiu ce sa spun la aia cu drepturi litigioase ca nici eu nu ma pricep – de fapt, nici macar dupa explicatia aia sforaitoare pe care ati dat-o nu am inteles o iota – aveti voi avocatii darul asta de a explica bagand omul si mai mult in ceata. Asa o fi, omul nu foloseste corect terminologia aia a voastra – dar: unu – mie abuzul mi se pare destul de clar in fapt – deci s-a comis o nelegalitate si omului i s-a facut o nedreptate, luandu-i-se casa, desi ar fi avut bani sa achite acele datorii. Faptul ca era „un om dificil lipsit de intelegere, justitiar feroce, litigios, procesoman” sau mai stiu eu cum nu inseamna ca era OK sa i se fure, practic, casa. Nu realizati ridicolul situatiei?
      Apoi nu o inteleg nici pe aia cu : „La o licitatie publica poate participa un avocat, fara probleme. Ca Ciceu a fost de fapt adjudecatarul real, este aproape cert, dar motivul nu era interdictia legala, ci dorinta de a ascunde operatiunea” – Pai daca era legal de ce sau de cine ar fi incercat zmeul ala sa ascunda operatiunea? De nevasta-sa? Cum sa nu fie ilegal ca tu, avocat al unei parti implicate intr-o speta, sa beneficiezi de pe urma unor tranzactii de acest gen? Mai lipseste sa spuneti ca si un judecator poate sa liciteze pentru casele puse tot de el sub executare silita… Dar poate ca e din cauza ca sunt eu cam turmentat, va rog sa ne lamuriti, sa stim si noi – merita sa ne (mai) trezim in tara asta sau mai bine ramanem asa si emigram in Congo?

  4. Plavanul avocacat, despre care Anghel spunea ca din cioban nu faci domn ( sa nu-i spuneti la un pahar ca e violent ) are apucaturi tipice de ciocoi. Vine la oras, se infige pe functie, nu are pardon la nimic si imita pe ” domni ” vanatoare, palarie, fumat de pipa, profesie de boier si in rest aranjamente ca altceva nu stie. Dar daca-l puneti sa faca diferenta intre o filipineza si un filipinez o sa vedeti ca inca-i la oi.

LĂSAȚI UN MESAJ