VISUL UNEI NOPȚI DE IARNĂ – Demonstrația altei decizii greșite: primarul Cherecheș vrea să facă salubrizarea stradală din Baia Mare cu un serviciu din subordine

SALUBRITATE – BAIA MARE. În timpul administrației comuniste, toate serviciile publice erau desfășurate în regim propriu, pentru că sistemul susținea că totul constituie “bunul întregului popor”. După 1990, în economia reală, treptat, cele mai multe servicii publice au fost externalizate, nu doar pentru că statul/autoritatea s-a dovedit cel mai prost gestionar (pentru că nu lucra, implicit, nu pierdea banii săi, ci ai unei comunități, fapt pentru care nu era și nu este tras la răspundere), respectiv au fost delegate unor agenți economici specializați (firme).

 

Deci, serviciile publice au fost preluate de privați. În cele mai multe cazuri, nu în toate, sigur, pentru că România nu este o țară europeană decât cu numele, în fapt fiind încă încadrată în lumea a doua, profund coruptă și opozantă la propria dezvoltare.

 

De pildă, doar în fostele state comuniste, cum e și România, mai duhnesc spitalele a ceapă (iar această anomalie e considerată normalitate), pentru că mâncarea se prepară în interiorul celor mai multe unități sanitare, în spitalele din țările dezvoltate, acest serviciu, care n-are nimic în comun cu sistemul de sănătate, este delegat unor firme private.

 

… asta a fost introducerea, urmează un nou exemplu al strategiei de gestionare a unui serviciu public din Baia Mare: salubrizarea.

 

Ce s-a întâmplat

 

În urma finalizării contractului privind salubrizarea stradală din municipiul Baia Mare și al refuzului operatorului de salubritate de a continua să presteze acest serviciu dacă nu este și plătit pentru asta (detalii în articolul 2mnews de AICI), primarul Cătălin Cherecheș a decis să încredințeze direct salubrizarea stradală din urbe unui serviciu din subordinea Primăriei, respectiv Serviciul Public Ambient Urban (SPAU), condus de Eleonora “Nora” Ghețe (director general) – în foto, lângă primarul Cherecheș.

 

Decizia urmează să fie dezbătută vineri, 3 decembrie 2021, în Consiliul Local Baia Mare. Scrierea de față explică, pe înțelesul tuturor, ilegalitățile și minciunile din motivarea/argumentarea deciziei.

 

Cum e motivat ce se dorește a se întâmpla

 

Vineri, 3 decembrie 2021, în plenul forului administrativ al municipiului Baia Mare, aleșii locali trebuie să decidă în privința unui proiect avansat de primarul Cherecheș. Conform acestui proiect, serviciul de salubrizare stradală se încredințează direct (fără licitație) către SPAU.

 

Practic, SPAU ar trebui să presteze următoarele activități:

• măturat, spălat, stropire și întreține a căilor publice

• colectarea cadavrelor și animalelor de pe domeniul public și predarea acestora catre unitățile de ecarisaj sau către instalațiile de neutralizare

• colectarea, transportul, depozitarea deșeurilor, moloz/voluminoase în cazul depozitării necontrolate a deșeurilor provenite de la populație, instituții publice, rezultate din activitățile de construcții și demolări, care se regasesc până în zona adiacentă punctelor de colectare, precum și golirea coșurilor stradale.

 

Se dorește angajarea a 117 persoane și achiziția a 25 de mașini și utilaje, plus containere și alte acareturi (nu e luată în calcul o stație de sortare, obligatorie). Doar salariile și contribuțiile la stat ar fi de circa 4,5 milioane de lei pe an, iar cheltuielile de funcționare ar fi de 4,4 milioane de lei pe an. Pentru achiziția mașinilor și utilajelor s-ar cheltui circa 2,7 milioane de euro.

 

Care sunt problemele argumentelor

 

Ce nu e bine:

1) pentru ca un operator (indiferent că e firmă, serviciu sau orice altceva) să presteze serviciul de salubrizare trebuie fie autorizat în acest sens (autorizația se emite de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice – ANRSC).

 

2) pentru ca un operator să presteze acest serviciu, beneficiarul trebuie să nominalizeze locul depozitării deșeurilor. În cazul de față, locul nominalizat este Rampa Săsar. Doar că aceasta nu este autorizată de organismele de mediu, fiind doar un loc unde de ani buni se aruncă ilegal deșeurile (firma Drusal a și fost amendată de câteva ori pentru asta, deși era locul nominalizat de beneficiar, adică de Primăria Baia Mare, ca fiind cel legal). Deci, nu există niciun loc autorizat unde să se arunce deșeurile stradale.

 

3) pentru că nu suntem elvețieni, ci români, în coșurile de gunoi și în depozitele necontrolate nu sunt doar deșeurile stradale clasice, ci și deșeuri menajere, deșeuri reciclabile și chiar deșeuri toxice. Înaintea depunerii deșeurilor stradale în rampă (cea neautorizată, ilegală), Drusal efectua o sortare a deșeurilor, recuperând deșeurile reciclabile (plastic, sticlă etc.). SPAU nu poate opera această activitate, pentru că nu are rampă de sortare.

 

4) în motivarea deciziei încredințării către SPAU a serviciului de salubrizare stradală, primarul susține că în 12 noiembrie 2021 a numit o comisie care a făcut un studiu de oportunitate, care fundamentează că e benefic ca gestiunea acestui serviciu public să fie făcută intern (adică de un serviciu propriu). De ce nu e real acest fapt? Pentru că pe parcursul lunii noiembrie, conducerea Primăriei a făcut două fapte contrare rezultatului studiului prezentat acum ca fiind real: a) a încercat să convingă Drusal să continue activitatea (și Drusal a acceptat, cu condițiile precizate în articolul citat mai sus); b) a introdus în licitație publică acest serviciu pe SEAP (încă din 8 octombrie 2021!). Dacă rezultatul studiului confirma că este mai bine/mai rentabil/mai eficient ca salubritatea stradală să fie efectuată în regim propriu, de ce s-au continuat negocierile cu Drusal și cu derularea licitației serviciului pe SEAP?

 

Concluzii

 

Sinteză: SPAU nu este autorizat ANRSC să presteze serviciul de salubrizare; nu există nicio rampă autorizată pentru depunerea deșeurilor stradale din Baia Mare; SPAU nu deține rampă de sortare în vederea reciclării a deșeurilor; rezultatul studiului de oportunitate care stă la baza proiectului nu este cel real, ci cel dictat de edil pentru ca proiectul său să aibă un argument.

 

La final, o dilemă: în contextul în care taxa de salubritate plătită de populație conține și o componentă care merge pentru salubritatea stradală, unde au fost folosiți banii colectați de la oameni pentru gunoi? Pentru că la operatorul de salubritate n-au ajuns, ultima factură plătită de Primăria Baia Mare către Drusal pentru salubritatea stradală fiind cea din… decembrie 2020.

 

În rest, e bine să fie delegat serviciul oricui, chiar și SPAU (deși nu mai repet evidența cu statul în rol de administrator), dar oricui respectă legea. Anual, Primăria Baia Mare plătea circa 9,5 milioane de lei pentru serviciul de salubritate stradală (chiar dacă nu vă vine să credeți, acest oraș are circa 1.800 de coșuri de gunoi și străzi și trotuare de măturat și stropit – activități care se făceau când comanda beneficiarul, adică Primăria).

 

IMPORTANT. Concluzionând: ca SPAU să poată face asta, oamenii primarului Cherecheș spun că trebuie să se investească 2,7 milioane de euro în utilaje, iar apoi se se finanțeze în fiecare an 4,5 milioane de lei pentru salarii și 4,4 milioane de lei cheltuieli materiale. Adică 8,93 milioane lei/an + investiția inițială de vreo 13,5 milioane de lei (sigur această sumă trebuie privită cu rezervele de rigoare, fiind doar estimată de cei care au înfăptuit studiul, în realitate suma fiind mai mare, ca de fiecare dată existând diferențe semnificative între ce estimează instituțiile publice și ce se plătește de fapt). Până acum se plătea privatului (Drusal) 9,5 milioane de lei/an.

 

Sinteza: să investim 13,5 milioane de lei și apoi să plătim 9 milioane de lei pe an pentru un serviciu pentru care până acum plăteam 9,5 milioane de lei/an. Cei care au afaceri și înțeleg planurile de afaceri și funcționalitatea științei numite Economie au priceput argumentele și concluzia.

 

Dacă în urma unui calcul real ar rezulta că acest serviciu ar putea fi făcut mai eficient și mai ieftin de SPAU, decizia ar deveni bună, însă doar după intrarea în legalitate a serviciului (pentru a opera această activitate) și, mai ales, după amotizarea investițiilor necesare (utilaje, mașini, angajați, taxe de mediu, taxe de depozitare, licențe, consumabile, echipamente de protecție, combustibili, asigurări etc.). Însă e greu de crezut că e așa (mai eficient și mai ieftin) – altfel elvețienii, germanii, francezii, italienii, spaniolii, de exemplu, ar fi niște… neinspirați, pentru că se încăpățânează să externalizeze acest serviciu public.

 

Cătălin VISCHI