NE-AU DAT LACRIMILE – Primarul maramureșean care își motivează traseismul prin care în 4 ani a parcurs ruta PSD – PNL – PSD: „Am acceptat să achit prețul sprijinului în concretizarea unor proiecte majore: înscrierea în PSD”

TRASEISMUL POLITIC E O TARĂ, DEȘI VI SE SPUNE CĂ NU-I. … am avut „șansa” să primesc încă din anul 1994, chiar la începutul parcursului în acest sistem numit mass-media, cel mai concret argument privind asumarea vinovăției. În documentarea unei producții radio i-am cerut comandantului unui penitenciar să îmi faciliteze dialogul cu doi deținuți: unul care își recunoaște fapta pentru care e închis și altul care nu-și recunoaște fapta.

S-a detensionat, motivând că se aștepta să-i cer ceva mai dificil de îndeplinit. L-a chemat pe un subaltern și i-a cerut: „Adu-l pe X (l-a nominalizat) și pe încă unul, pe oricare vrei, dar să aduci unul capabil să vorbească cât de cât”. După ce subalternul a plecat, mi-a explicat rapiditatea deciziei: „Avem peste 600 de deținuți. Din ăștia, unul singur recunoaște că e închis pe drept. Restul, toți, fără nicio excepție, o să vă spună că sunt aici în urma unor erori judiciare, că nu ei au făcut faptele pentru care au fost condamnați, că le-au fost puse în cârcă…”.

I-am spus că totuși e un pas înainte faptul că măcar unul recunoaște că a greșit într-un așa fel încât consideră firească îndreptarea sa într-un penitenciar. Comandantul m-a liniștit la fel de rapid: „N-avea cum. Și-a ucis familia ziua, când ieșea de la biserică, în fața întregului sat. Nu putea motiva că nu el a săvârșit fapta”.

De-a lungul celor mai bine de trei decenii de presă de investigații, în afara acelui criminal, am întâlnit o singură persoană care a recunoscut evidențele faptelor din scrierea care îl avea ca subiect. Mi-a zis simplu: „M-ai prins. Așa e. Cum putem rezolva?”. Restul, toți, ca și deținuții din penitenciar, au refuzat să-și asume vinovăția chiar în fața unor dovezi evidente, motivând că „e o confuzie”, că „n-a fost chiar așa”, că „oamenii răi” vor să le facă lor rău, că „documentele sunt false”, că nu ei au semnat, că „totul e politic”, că „putem să ne înțelegem”, că „nu folosește nimănui să se afle” ș.a.m.d.

Concluzia acestei narări este că asumarea vinovăției (mari, mici, oricum ar fi) este o rara avis în societatea contemporană. A fost cam lungă introducerea pentru subiectul prin care o să vă prezint argumentele unui primar traseist politic că nu e vinovat de traseism politic? A fost. Poate veți putea să mă iertați pentru asta în timpul acestei vieți.

Literele-nșiruite care urmează sunt pentru cei care vor să afle motivațiile traseiștilor politici și argumentele lor pentru lipsa de coloană vertebrală, pentru lipsa de crez politic, de apartenență la doctrine politice, de bărbăție, de asumare și a perioadelor grele (ca-n viață).

Cazul: „Nu, nu sunt traseist, ci… pragmatic administrativ”

Ioan Mătieș, primar în comuna Mireșu Mare, aflat la al doilea mandat. Primul (2016-2020) câștigat sub sigla PSD, al doilea (2020-2024) sub sigla PNL, al treilea (2024-2028) urmând să fie câștigat sub sigla PSD. Exemplul clasic de traseist politic. Nu singurul. Atunci de ne consumăm timpul să-l dăm exemplu? Pentru motivația sa, pentru lipsa de asumare a unei evidențe. Fiind un traseist pur-sânge, Mătieș se consideră o… victimă a sistemului guvernamental politic, care vrea să facă, dar nu poate decât așa, baletând din stânga-n dreapta politică ș-apoi invers și considerându-se nu un traseist, cum este, ci un… pragmatic administrativ.

Acum, urmează schimbarea fotografiei de copertă a paginii de politician a lui Mătieș, imaginea cu săgeata galbenă urmând să fie înlocuită cu cea cu trei trandafiri. Roșii. Culoarea dragostei nețărmurite pentru partid. Pentru noul partid.

Redau motivația lui Mătieș, un primar traseist care măcar a avut bunul simț să explice în vreun fel trădarea politică, fals, desigur, neasumându-și starea de fapt, dar a explicat-o, față de alții, care azi sunt pe stânga, mâine pe dreapta, azi înjură partidul pe care mâine-l pupă zgomotos, bălos aproape. Motivația nu o veți găsi public, Mătieș scriind-o ca un fel de „La revedere, tabără dragă” pe grupul de WhatsApp al primarilor PNL Maramureș. Dar era păcat să rămână secretă…

„Așa cum bogăția unei națiuni e dată de bogăția oamenilor, tot așa bunăstarea unei țări e dată de bunăstarea din localitățile sale. De aceea, primarii se zbat să  asigure bunăstare  pentru comunitățile pe care le conduc. Cum acest lucru nu se poate obține fără dezvoltare, ei se luptă să facă investiții, să obțină finanțări pentru proiecte din orice sursă ce poate fi accesată. Pentru asta se apropie de zona politică de la care pot obține sprijinul necesar pentru concretizarea proiectelor și a promisiunilor pe care le-au făcut, în numele dezvoltării comunității.

Mă aflu la finalul altui mandat de primar și țin să mulțumesc PNL Maramureș și președintelui formațiunii, domnul Ionel Bogdan, președinte al Consiliului Județean, pentru sprijinul acordat. Mulțumesc pentru sprijinul parlamentarilor liberali, care – alături de alți parlamentari maramureșeni – au susținut și au votat propunerile mele la Legea 264 a cadastrului. Mulțumesc tuturor liberalilor maramureșeni pentru buna colaborare și pentru sprijinul acordat comunei Mireșu Mare.

Dacă nu mi-am putut onora toate promisiunile făcute concetățenilor mei, cauza nu se află în Maramureș. Am avut proiecte ambițioase a căror concretizare nu ținea de promisiunile sau de decizia de la județ, ci de cea de la București.

De la ce nivel al unei guvernări poate veni o promisiune având cea mai mare credibilitate că va fi respectată? Încă mai cred că e foarte credibilă promisiunea unui prim-ministru, pe care ți-o face când te afli față în față cu domnia sa și te privește în ochi. Mai ales când premierul e cel care te-a invitat la o discuție.

Asta mi s-a întâmplat mie, în dialogul cu prim-ministrul Marcel Ciolacu, avându-l ca martor pe deputatul Gabriel Zetea. Și unde am primit asigurări că voi  primi tot sprijinul pentru a-mi duce la bun sfârșit promisiunile pe care le-am făcut mireșenilor și nu am reușit să le finalizez în acest mandat.

De dragul mireșenilor și al dezvoltării comunei, am acceptat să achit prețul acestui sprijin: înscrierea în PSD, dar și pe traiectoria concretizării unor proiecte majore, cum e depozitul de legume și fructe. În cazul primarilor, astfel de opțiuni nu țin de traseism, ci de pragmatism administrativ, menit a dezvolta comunitățile pe care le păstoresc.

Încă o dată mulțumesc echipei liberale pentru ceea ce a făcut pentru comuna noastră și o asigur de toată deschiderea mea pentru colaborare în folosul maramureșenilor”.

… v-ați șters lacrimile? Dacă da, să nu-i mai numiți pe acești traseiști politici altfel decât „pragmatici administrativ”. De aceea și cele numite odinioară curve au fost ulterior denumite prostituate, apoi, în contemporaneitate, lucrătoare sexuale. E o tentativă de manipulare subliminală, de îndulcire a unui fapt care e același, dar poartă o altă denumire. Deși sunt tot curve. Lipsa de asumare, spuneam.

Cătălin VISCHI