MINUNATELE AVENTURI ALE BARONULUI ȘIRONKA – Cum a reușit un fost șef de Poliție din Maramureș să câștige anul trecut peste 400.000 de lei

MIC ÎNDREPTAR DE REUȘITĂ ÎN VIAȚĂ AL UNUI PENSIONAR. Comisar de poliţie (r) Florin Ioan Șironka, fost șef al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Maramureș (știți, cel aflat în subordinea MAI prin Instituția Prefectului și aflat deoseori, inclusiv acum, în scandaluri de corupție/luare de mită), a câștigat anul trecut… 402.306 lei net. Suma este compusă din salariu și pensie.

Șironka face parte din generosul grup al pensionarilor speciali din România, pensionat gata obosit în “floarea vieții”, la vârsta de 48 de ani, din care 17 ani a ostenit din greu ca șef de serviciu în Ministerul Afacerilor Interne (MAI). Însă grosul banilor nu i-a câștigat din pensia specială, veți vedea, ci din… reorientarea profesională.

Cine l-a plătit cu un salariu de 43.700 lei/lună

Conform unor surse 2mnews din Poliție aflate în aceeași postură ca și Șironka (în retragere/pensionari din postura de șefi serviciu), pensia lunară netă este de circa 7.000-7.500 lei. Adică sub 100.000 lei/an. În consecință, Șironka a fost plătit anul trecut de firma la care era angajat cu circa 300.000 lei/an, adică a avut un salariu de peste 25.000 lei net (în mână), adică de peste trei ori mai mult decât era plătit ca șef în Poliție (ultimele sale salarii au fost de circa 7.500 lei net/lună).

Dacă vă gândiți că Șironka este vreo capacitate deosebită a inventicii ori vreun programator de geniu și că după retragerea de pe scaunul de la Înmatriculări Auto l-a angajat imediat IBM sau vreo altă mare companie software și de servicii IT, vă înșelați. În consecință, rămâne legitimă dilema: unde s-a angajat Șironka după 17 ani de șefie la Înmatriculări Auto (serviciu pe care l-a condus în perioada 2003-2020) de a reușit să câștige 25.000 lei net/lună, adică să aibă un salariu brut (de încadrare) de 43.700 de lei? Ce firmă din Baia Mare își permite aceste salarii?

Fiind o temă de discuție și considerând că perpetuarea dilemelor nu este benefică firii umane (de regulă, curioasă), ne-am consumat 5 minute din viață pentru a decripta misterul Șironka.

Afacerea “Cumpărarea creditului și recompensa”

În primăvara anului 2020, imediat după pensionare, lăsându-și locul de șef la Înmatriculări Auto inspectorului principal de poliție Viorel Andrei Donciu, acum inculpat pentru luare de mită în formă continuată, Șironka (foto mic dreapta)  s-a repliat profesional în… construcții, fiind angajat de Ioan (Nelu) Vlonga în sereleul Argo Renov Construct (foto jos).

După angajarea lui Șironka, pentru că instanțele de judecată au aprobat ca mai multe firme care aveau emise bilete la ordin să își recupereze banii prin executarea silită a firmei lui Vlonga, acesta și-a cerut insolvența (în mai 2020) și-a făcut o altă firmă (Argo Plac Renov SRL) și a lăsat administratorul judiciar (Pareto Grup, clasic) să-i rezolve pe creditori (fapt pentru care era acesta era plătit în perioada de reorganizare judiciară, adică timp de 2 ani, cu aproximativ 135.000 lei, respectiv cu 1.000 euro/lună x 24 luni + 3% din sumele distribuite, adică 3% x 541.379 lei).

Masa credală acceptată din prima (datoriile/creanțele firmei lui Vlonga) era de 5,95 milioane lei (şi 719.913,43 lei sub condiţie). Dintre cei 63 de creditori (!), cel mai mare era… o persoană fizică: Florin Ioan Şironka. Documentele acreditau ideea că Vlonga (prin firma Argo Renov Construct) îi datora lui Șironka… 1.079.900 lei (adică 18,15% din datoriile totale).

Planul de reorganizare consta în achitarea sumei totale de 541.379 lei către creditorii garantaţi, salariali şi bugetari (fapt obligatoriu) și… nimic pentru creditorii chirografari. Adică planul de geniu spunea că Vlonga achită din datoria totală de 6,32 milioane de lei doar ce-l obligă legea, iar restul de 5.782.510,19 lei să fie țeapă. Planul a fost acceptat (!) pentru că la votul creditorilor cei care dețineau peste o tremie din datorii (exact 36,34% din totalul masei credale) au acceptat să nu primească nimic.

Sigur, putem râde de gogorița asta, o țeapă la lumina zilei mare cât Carul Mare, doar creditorii reali n-au râs. Simplificat: Vlonga (un pătimaș jucător de poker – foto mic dreapta) a scăpat de plata datoriilor pentru că Șironka și alții ca el, care totalizau scriptic 36,34% din creanțele totale, au zis „Las’, bă, el să fie sănătos, dă-i încolo de bani!”.

La vremea respectivă, în plină derulare a faptelor, i-am cerut tânărului pensionar Șironka și proaspătului angajat la Vlonga (în funcția de director comercial) să explice de unde a avut el 1 milion de lei să cumpere creanța respectivă în contextul în care ultima sa declarație de avere acredita ideea că e sărac lipit, având mai multe datorii la bănci.

Pe parcursul a trei telefoane succesive (tot motiva că nu a înțeles bine, că trebuie să vorbească cu avocații, că mă dă în judecată și alte poezii clasice), fostul șef de Poliție Șironka a reușit să ajungă la formă finală, pe care vi-o redau prin dialogul consumat la momentul faptei:

– “Am cumpărat creanța (n.red., de 1.079.900 lei) de la o firmă, dar la cu totul alt preț”. – “Înțeleg, dar la ce preț?” – “Sub o treime”. – „Dar nu aveați nici acești bani. Adică nu puteți să justificați 330.000 lei, conform declarației de avere din urmă cu doar trei luni înaintea achiziției”. – „Revin cu un telefon”.

A revenit.

– „Nu cu 330.000 lei, de unde să am atâția bani? Cu 40.000 de lei am cumpărat. Nu am înțeles bine prima dată ce întrebați (n.red., am râs foarte-foarte mult, încercând să înțeleg ce-l mână în această luptă pe Șironka, determinându-l să spună că a cumpărat cu 40.000 de lei o datorie de peste 1 milion de lei)…”. – „Cine v-a vândut creanța?”. – „Nu pot să vă spun. O găsiți în documente. Era primul creditor și eu am cumpărat (n.red. creanța majoritară). Era o firmă din Oradea. Creanța era constituită dintr-o datorie, peste care s-au adăugat penalități de 1% pe zi”.

Așa a ajuns Șironka în 2020, la scurtă vreme după pensionarea la 48 de ani din funcția de șef în Poliție, să dețină o creanță de peste 1 milion de lei la firma care l-a angajat ca director. Și care l-a plătit cu peste 300.000 de lei în acel an, deși era în insolvență (adică i-a livrat 3,33% din cifra totală de afaceri unui singur angajat: Șironka, care a realizat o triplare a câștigurilor financiare față de salariul său de șef de Poliție – sau salar, cum scrie Șironka, mai puțin abil în problemele de gramatică a limbii române, pe care începi să le stăpânești abia din clasa a II-a primară).

Până la urmă insolvența firmei lui Vlonga soldată cu o țeapă comercială/financiară semnificativă este un alt exemplu de business de tip win-win, în care a câștigat firma insolventă (în care au fost angajați mai mulți fii/fiice ai unor polițiști), administratorul judiciar, unii angajați inspirați (dintre care se detașează Șironka, care după acest episod a și părăsit firma). De pierdut, au pierdut doar fraierii de creditori “pe bune”, care n-au primit nimic. Ca-n orice țară bananieră de mâna a cincea.

Cătălin VISCHI