EXCLUSIV – Terminalul de pasageri de la Aeroportul Maramureș, contract de 125 de milioane de lei, and the winner is…: o singură ofertă conformă, cine este potențialul câștigător

TERMINAL PASAGERI – AEROPORT MARAMUREȘ. După 4 luni de evaluări, completări de dosare, corespondență ca-n idila Eminescu – Micle, mimarea preocupării și deliberări științifice, saga livrării contractului estimat la 125 de milioane de lei pentru noul terminal de pasageri de la Aeroportul Internațional Maramureș se apropie de sfârșit. Ceea ce e bine că se-ntâmplă în timpul vieții noastre.

 

A fost încheiată verificarea tehnică, se intră în deschiderea ofertelor financiare, însă putem anticipa câștigătorul în contextul în care din cei trei ofertanți, comisia de evaluare a decis că unul singur a depus o ofertă tehnică validă/conformă.

 

Cel mai probabil, acesta va fi declarat câștigător. Și totuși, există două probleme, pe care le semnalăm prin prezenta scriere, evident împreună cu identitatea potențialului câștigător.

 

Trei (ofertanți) pentru 125 de milioane de lei

 

Din cele 18 (!) firme înscrise pe lista potențialilor ofertanți pentru contractul de 125 de milioane de lei (sumă care include TVA) pentru extinderea și modernizarea terminalului de pasageri al Aeroportului Internațional Maramureș, doar trei au și depus oferte. Conform logicii, acest fapt ar fi trebuit să faciliteze comisiei de evaluare (despre care aveți detalii într-un articol 2mnews AICI) un rezultat măcar înscris în termenii inițiali. N-a fost așa, comisia a cerut (și i s-a aprobat) prelungirea termenului de evaluare, însă acum s-a intrat în faza finală cu… o singură ofertă declarată conformă.

 

Ofertanții au fost următorii:

 

1. Concelex București

 

Concelex SRL București, specializată pe lucrări de construcții a clădirilor, administrată de Beniamin Cătălin Vișan (39 de ani, originar din Turnu Măgurele – jud. Teleorman) și controlată total de Daniel Pițurlea (foto mare sus, 60 de ani, originar din Drobeta Turnu Severin – jud. Mehedinți) prin firma Lucrum Bonum SA (asociat unic), a raportat anul trecut o cifră de afaceri de peste 500 de milioane de lei și peste 850 de angajați (ambii indicatori fiind record în istoria economică a firmei).

 

Pe lângă contractele din România (a fost implicată în edificarea stadioanelor Steaua, Rapid și Municipal din Turnu Măgurele, în proiecte mari de dezvoltare imobiliară, în construirea mall-ului din Constanța Maritimo Shopping Center – acum Vivo! -, a Muzeului Naţional al Aviaţiei Române, a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima“ din Cluj-Napoca, a Institutului Național de Fizica Materialelor, a Centrului Avansat de Cercetare Medicală și Farmaceutică din Târgu Mureș, a Centrului de Patologie Neurovasculară şi Neurochirurgie al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca, a modernizării Academiei de Studii Economice din Bucureşti etc.), firma are în portofoliu și mai multe lucrări pe plan extern, majoritatea cu specific rezidențial, două dintre acestea fiind semnificative: Catedrala Ortodoxă din München (Germania) și o mare biserică ortodoxă din Viena (Austria) – edificată după modelul bisericii Mănăstirii Voroneț.

 

2. SSAB AG Bacău

 

SSAB AG SA Bacău, specializată pe lucrări de construcții a clădirilor, controlată de Mihai Iulian Şlic (40%, 68 de ani, originar din Dorohoi – jud. Botoșani, fost primar al Bacăului), Corneliu Săftiuc (40%, 75 de ani, originar din Târgu Ocna – jud. Bacău) şi Gabriel Nistor (20%, originar din Pașcani – jud. Iași, este directorul general al firmei), a raportat anul trecut o cifră de afaceri de 154 milioane de lei și un profit net de 4,27 milioane de lei realizat cu 227 de angajați.

 

Firma băcăuană are în portofoliu centre logistice (are în execuție, printre altele, centrul logistic Dedeman din Bacău, în suprafață construită de 24.000 mp, precum și centrul comercial IKEA din Timiș), depozite, hale de producție, parcul industrial Artemis din Sânandrei, o fabrică de nutrețuri din jud. Vaslui, centre comerciale, showroom-uri, clădiri de birouri, centre rezidențiale ș.a.m.d.

 

3. Strabag București

 

Strabag SRL București este subsidiara din România a holdingului austriac Strabag SE (una dintre cele mai mari companii multinaționale de construcții din Europa), fiind controlat de economistul miliardar austriac Hans Peter Haselsteiner (78 de ani, deține 28,3% din acțiuni prin Haselsteiner Group) prin firma Bau Holding Beteiligungs Gmbh. După izbucnirea războiului din Ucraina, cel puțin la nivel scriptic/oficial, Strabag a anunțat rezilierea contractelor (care datau din 2007) cu alte 3 mari grupuri de acționari (direcți sau indirecți) ai holdingului: industriașul miliardar rus Oleg Vladimirovici Deripaska (54 de ani, care deținea 27,8% prin holdingul cipriot Rasperia Trading Limited), compania de asigurări Uniqa Group (care deținea 15,3% ) şi grupul Raiffeisen NÖ-Wien Group (14,2%) – circa 14,4% dintre acţiuni se tranzacţionează liber pe burse.

 

În 2021, Strabag a raportat în România (unde deține sau a absorbit firmele de construcții ARL Cluj, BHG, Mineral, Bitunova, Drumco, SAT, Zublin și TPA) o cifrăde afaceri de 956,50 milioane de lei și un profit net de 51,10 milioane de lei realizat cu 1.145 de angajați. Subsidiara din România, care are înregistrate 38 de sedii secundare (cel din Maramureș este înregistrat în Tăuții Măgherăuș – prin ARL Cluj), este administrată de Giorgiana Grama.

 

Cine a rămas în cursă (potențialul câștigător)

 

Comisia de evaluare a stabilit că unica ofertă conformă aparține… companiei de construcții integrate Concelex din București, un serele controlat de antreprenorul Daniel Pițurlea prin Lucrum Bonum SA. Firma, prezentă pe piața autohtonă a construcțiilor de 29 de ani execută și noul terminal de pasageri de la aeroportul din Timișoara.

 

Cele două probleme (mari)

 

Surse direct informate din organul de supraveghere și control al aeroportului (Consiliul de Administrație) au precizat pentru 2mnews că unica ofertă conformă din punct de vedere tehnic prezintă o ofertă financiară mai mare decât estimarea maximă a beneficiarului. Aceast aspect este legal, oferta putând fi de maximum 15% mai mare, dar este atipic, ofertanții care vizează câștigarea contractului încadrându-se de regulă în parametri financiari maximi estimați de beneficiar (pentru că acesta știe câți bani are, sau de câți bani poate dispune pentru respectiva investiție și pentru că ofertanții sunt în competiție directă, prețul fiind o componentă semnificativă în criteriile de atribuire a contractului).

 

Oferta Concelex este cu 10-12% mai mare decât estimarea maximă, adică undeva în jur de 140 de milioane de lei. Bine, ce e de făcut (conform legii). Oferta poate fi desemnată câștigătoare, însă suma alocată investiției trebuie majorată cu surplusul licitat de câștigător (circa 15 milioane de lei). Implicit, Consiliul Județean  Maramureș (proprietarul aeroportului) trebuie să suplimenteze cu această diferență suma estimată inițial, fie din fonduri proprii, fie din bugetul Ministerului Transporturilor (variantă mai dificilă și mai puțin probabilă).

 

Cert este că potențialul câștigător este Concelex. A doua (nedorită) problemă este însă mai mare decât prima și constă în reacția celor care nu au trecut în etapa de evaluare a criteriilor tehnice (firmele SSAB AG și, mai ales, Strabag)  și care ar putea contesta decizia comisiei de evaluare, fapt care ar întârzia și mai mult deja întârziatul obiectiv de investiție, care trebuie finalizat până la sfârșitul anului 2023, din care mai sunt doar 9 luni, în contextul în care contractul prevede finalizarea lucrării în 2 ani (durata propusă de proiectant, de expertul tehnic angajat în proiect).

 

În cazul nefericit al unei contestații, cel mai probabil se va putea semna contractul în iunie 2023, adică ar mai rămâne la dispoziție 6 luni în care beneficiarul (autoritatea județeană) poate deconta achițiile/lucrările din fonduri nerambursabile (așa cum prevede contractul de finanțare). Doar că în aceste 6 luni includ și proiectarea (cu o componentă financiară nu foarte mare), ceea ce ar însemna că o mare parte a proiectului ar putea fi realizată doar din 2024, aceste sume neputând fi plătite decât din fonduri financiare județene sau de stat.

 

Chiar și în varianta optimistă (a inexistenței unei contestații – puțin probabilă), este greu de crezut că un constructor, implicat și în alte lucrări majore în țară, va finaliza în 8 luni un obiectiv pe care contractul îi permite să-l finalizeze în 24 de luni. Monitorizăm acest proiect și vă informăm cu detaliile care survin.

 

Cătălin VISCHI