DECIZII MAGISTRAȚI. Actualul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, Mircea Axenta (53 de ani), va fi delegat în funcția de prim-procuror, după transferul fostei șefe a procurorilor băimăreni, Mihaela Buda, la Parchetul județean. Axenta, originar din Baia Mare, are o vechime de 6 ani în magistratură – este procuror din decembrie 2017 – și a ajuns la Parchetul din municipiul reședință de județ în 2021, când a fost delegat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea. 2mnews a anunțat numirea în urmă cu o lună (detalii AICI).
În funcția de adjunct a Parchetului din Baia Mare va fi delegată procurorul Tania Ioana Brânzei (fostă Criste), fostă avocat în Baroul Maramureș, devenită procuror în aprilie 2022 (data decretului prezidențial), după ce și-a făcut stagiatura la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beclean.
Fostei prim-procuror a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, Mihaela Buda, i-a fost aprobat, de Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, transferul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, transferul urmând să intre în vigoare în 1 martie 2024. Ea a condus Parchetul municipal în ultimul an, fiind delegată în funcția de conducere după pensionarea prim-procurorului Dorel Ioan Buda.
Cătălin VISCHI
ATENȚIONARE! * Articolele de pe acest site sunt proprietatea autorului 2mnews.ro și sunt protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conținutul fiecărui articol poate fi preluat în limita a 500 de caractere, cu citarea sursei și inserarea vizibilă a link-ului către articolul respectiv. În caz contrar, autorul textului preluat fără respectarea condițiilor se va adresa instanțelor de judecată. Vă mulțumim pentru înțelegere.
Doresc succes noului prim-procuror, inclusiv în a reface încrederea cetateanului în institutie, pe care fostul a diminuat-o prin soluții nu numai nedoritoare de a se cerceta in profunzime anumite plangeri, dar uneori chiar persiflante la adresa petentului. Sunt convingeri și opinie personale. E voie, încă???
Păcat ca prin asemenea superficialitate, sau poate și din alte considerente pe care le pot bănui nu se descurajează numeroasele neregularități (elegant scris) din anumite segmente ale sistemului medical, de altfel atât de „greu incercat”!
Deși ordonanța în sine nu mai este un secret, doar educația m-a făcut sa nu fac publice anumite „argumente” bulversante și jignitoare la adresa mea, în speta de față urmaș al unui părinte decedat consecinta nefasta a unei infecții contactate în spital. Pastrez aceeasi opinie, fiindca nu m-ati convins de contrariu !
Și mai dezamăgitor este ca o deficienta grava a unității spitalicesti (lipsa testării la internare) a fost folosita, culmea, de fostul prim procuror ca un element de „explicare” a altor abateri procedurale. Invederez procurorului de caz și fostului prim procuror ca însăși lipsa testării la internare era culpa medicala!!! Chiar cineva fără studii medicale și deci fara capacitatea de a interpreta corect noțiuni medicale ar fi trebuit sa înțeleagă faptul ca internarea unui pacient netestat, deci posibil infectat si asimptomatic (asa cum a sugerat în ordonanța) devenea cauzatoare de îmbolnăviri secundare, în cascada chiar!!! Iar a mi se transmite câte cazuri din respectiva boala s-au înregistrat la nivel național (în ce perioada???ca să fim cât de cât credibili) este de-a dreptul batjocoritoare la adresa mea și constituie o impietate la amintirea Părintelui meu mutat la Domnul! Retineti: una din cauzele pt care s-au înregistrat cele…de mii,sute,zeci, unități cazuri de care mi-ati scris cu aroganta a fost tocmai ce am sesizat eu-lipsa profilaxiei primare!!! Inclusiv netestarea la internare!!!
Am hotărât sa scriu aceste opinii evident în baza dreptului constitutional, dar și pt a atrage atenția asupra unor situații în care, indiferent de persoanele implicate, căutarea adevărului – mai ales când un om practic vindecat de afecțiunea pt care a fost internat pleacă din lumea aceasta din cauza unor neglijente în interiorul unei unități sanitare ramase nu numai nesanctionate, dar nici măcar evidențiate spre a nu se mai produce, pe cât posibil – rămâne un deziderat mult prea complicat de atins. Mai important decât orice este ca acel Om a fost Părintele meu!
Iar a nu cauta adevarul și a nu trai (inclusiv profesional) în adevăr sunt păcate creștinești, înainte de toate!!!
Îmi rezerv dreptul de a găsi o cale legala spre redeschiderea dosarului penal în speta.