TRANZACȚIE – Castelul Blomberg din Gârdani, cumpărat în 2015, scos la vânzare cu 1,2 milioane de euro: restabilim și istoria reală a proprietarilor, până acum mistificată prin autosuficiență și de erori de documentare

ÎMPOTRIVA MISTIFICĂRII – CERCETARE ARHIVISTICĂ. Castelul Blomberg din Gârdani a fost scos la vânzare cu suma de 1,2 milioane de euro. Actualul proprietar, antreprenorul Ioan Andrei Botiș, originar din satul Valea Stejarului (com. Vadu Izei) și cu afaceri în zona de consultanță/evaluare imobiliară, l-a cumpărat în toamna anului 2015 de la olandezul Hugó Maria Eugen Frederik von Blomberg, fiul neștiut de localnici al baronului Iulius August Ludovic von Blomberg (Gyula) / Gyula Lajos Ágost von Blomberg, ultimul baron von Blomberg care a deținut castelul înainte de naționalizare.

 

Scos la vânzare cu 1,2 milioane de euro

 

Fiul lui Gyula von Blomberg, Hugó Maria Eugen Frederik von Blomberg, a redobândit proprietatea asupra domeniului de la Gârdani în 2011 (anul sentinței definitive), după un demers în justiție care a durat mulți ani, și i l-a vândut după mai puțin de 4 ani de la redobândire lui Botiș, desemnat de firma pe care o reprezenta să îl consilieze în tranzacție.

 

Acum, la 7 ani de la achiziție și declarația că vrea să-l transforme într-un obiectiv turistic de referință pentru zona maramureșeană, Botiș l-a scos la vânzare cu 1,2 milioane de euro. Domeniul Blomberg de la Gârdani se întinde pe o suprafață de 43.115 mp, în centrul comunei (în apropierea Primăriei) și, pe lângă castel (cu o suprafață de circa 1.500 mp), cuprinde și 10 construcții anexe (edificate în anii ’60 ai regimului comunist).

 

Conform legii, statul (prin Direcția pentru Cultură) sau județul (prin Consiliul Județean) au drept de preemțiune (prima opțiune de cumpărare), dar nu și-o vor exercita (primul pentru că nu își dorește – clădirea principală fiind încadrată ca monument istoric de importanță locală – de categorie B -, fără vreo valoare arhitecturală sau istorică deosebită, al doilea pentru că e sărac, adică recunoaște că n-are bani).

 

Cine este Hugó von Blomberg, cel care a redobândit domeniul

 

Ultimul baron von Blomberg care a locuit în castel a fost Gyula Lajos Ágost von Blomberg. Născut la Viena, baronul Gyula a fost stăpânul moșiei Blomberg până vârsta de 61 de ani. A fost evacuat de pe domeniu în anul 1945, după naționalizarea comuniștilor. După plecarea lui Gyula von Blomberg, castelul a fost folosit inițial ca școală, în perioada 1957-1963 ca tabără școlară, iar din 1963 în castel au fost mutați copiii cu deficiențe mintale de la Coștiui, școala specială funcționând acolo circa 40 de ani. Acum să ne reîntoarcem la anul izgonirii lui Gyula von Blomberg…

 

De ce nu știau localnicii de existența vreunui descendent al baronului Gyula von Blomberg? Pentru că la plecarea/evacuarea acestuia din domeniu de către comuniști, în 1945, acesta avea 61 de ani, nu era căsătorit și nu avea niciun urmaș. Gyula von Blomberg a plecat de la Gârdani la un alt domeniu al său, din Viile Sătmarului. La 18 februarie 1946, la vârsta de 62 de ani, s-a căsătorit cu Huberta Dőry de Jobaháza din Dombóvár (Ungaria), o tânără în vârstă de 36 de ani, fiica vizionarului economist Hugó Döry de Jobaháza, un nobil care și-a dezvoltat afacerile din domeniul agricol implementând principii economice moderne – căsătoria baronului Gyula cu fiica lui Döry de Jobaháza a fost înregistrată în Satu Mare.

 

Cei doi au avut un singur copil, un băiat, botezat Hugó Maria Eugen Frederik von Blomberg, după bunicul matern. Gyula von Blomberg a murit la 13 ani de la căsătorie, la moșia sa din Viile Sătmarului – avea 75 de ani.  Huberta von Blomberg s-a mutat în Haga (Olanda), împreună cu fiul lor, Hugó, unde a trăit până la vârsta de 80 de ani (a decedat în 1990).

 

Așa că unicul moștenitor direct al baronului Gyula von Blomberg a rămas Hugo von Blomberg (foto mic stânga), care locuiește la Utrecht (Olanda) și care după căderea regimului comunist din România a început demersurile pentru recuperarea averii familiei. Unele bunuri le-a recuperat în natură (cum este cazul domeniului de la Gârdani), altele în compensări financiare, altele deloc, iar pentru altele se judecă și astăzi.

 

Cine este Botiș, cel care a cumpărat castelul și acum îl vinde

 

Ioan Andrei Botiş (foto mic dreapta, 36 de ani), originar din satul Valea Stejarului (com. Vadu Izei) este fiul interpreţilor de muzică populară Maria şi Petre Botiş (părinții săi trăiesc acum în Sighetu Marmației). Este fondatorul companiei de consultanţă imobiliară Appraisal & Valuation (în urmă cu 13 ani) și managing partner la NAI Romania (o subsidiară a holdingului american NAI Global, prezent în 55 de ţări printr-o reţea de 350 de birouri).

 

El a cumpărat Domeniul Blomberg în a doua jumătate a anului 2015, la un preț bun (spunea el), și a anunțat că intenționează să renoveze proprietatea şi s-o includă în circuitul turistic, organizând în castel o bibliotecă cu volume în limba franceză, cu săli de conferinţe, teatru de vară, spații pentru tabere de creație, dar ca atracție principală viza deschiderea unui muzeu care să evidențieze cultura tradițională a Țării Codrului.

 

În primă fază a intervenit cu lucrări de întreţinere și reparații ale acoperișului și fațadelor. Apoi a înființat o asociație (Asociația Culturală Castelul Blomberg) prin care a urmărit, ca și atâția alți proprietari de castele din România, obținerea de fonduri nerambursabile europene. La fel ca și ceilalți, nici el n-a reușit.

 

Istoria nemistificată a proprietarilor castelului

 

Imobilul, construit în perioada 1780-1820 (1821), este doar una dintre reședințele nobiliare de pe actualul teritoriu al Maramureșului a cărei identitate a fost atât de crunt mistificată încât astăzi unui simplu cetățean care vrea să afle detalii despre edificiu îi este aproape imposibil să găsească date conforme cu realitatea istorică.

 

Apartenența sa este pusă pe seama unui personaj istoric inexistent, un anume căpitan/general/conte Blomberg din armata habsburgică, cadorisit de un împărat al Imperiului Habsburgic la fel de inexistent (Iosif al III-lea) cu acest domeniu pentru faptele sale de arme. În fapt, în linia genealogică majoră Kurland a familiei nobiliare Blomberg (unica existentă astăzi și din care face parte și Hugó Maria Eugen Frederik von Blomberg, cel recunoscut ca descendent direct al ultimului proprietar al domeniului de la Gârdani) nu există niciun conte (titlu nobiliar cu două trepte superior celui de baron). La fel cum, evident, în istorie nu există niciun Împărat Iosif al III-lea.

 

În fapt, primul proprietar al Domeniului de la Gârdani a fost Freiherr Ludwig Wohlfart Alexander von Blomberg. Freiherr (din germană: „domn liber”) este un rang nobiliar mic folosit în Austro-Ungaria sfârșitului de secol XVIII ca un echivalent parțial al titlului nobiliar de baron – distincția dintre baroni și domnii liberi consta în faptul că baronul deținea o feudă/moșie, dată de superior, în cazul de față de împărat, pentru diferite servicii aduse și pentru a menține supunerea acestuia, iar freiherr-ii dețineau pământuri alodiale/neocupate, primite, la fel, de la superior/împărat, din aceleași motivații ca în cazul baronilor, însă cu scopul suplimentar de a înființa acolo o așezare.

 

Ludwig Wohlfart Alexander von Blomberg era originar din Detmold și era judecător al curții princiare și administrator al districtului rural Kreis/Lippe din landul Renania de Nord – Westfalia. La momentul daniei imperiale (din partea împăratului Iosif al II-lea) avea 42 de ani și era văduv, având un copil (prima sa soție, Johanette Christiane Amalie Ernestine Freyie von dem Brinck, cu care s-a căsătorit când aceasta avea 18 ani, a decedat la 21 de ani, la puțin timp după ce a născut cel de-al doilea copil, o fetiță, care a decedat și ea la scurt timp de la naștere). La 3 ani după ce a primit Domeniul din Gârdani, judecătorul Ludwig Wohlfart Alexander von Blomberg s-a recăsătorit cu Catrine Sophie Friederike Schott, o femeie de 30 de ani, cu care a mai avut 8 copii (unul murind la scurt timp după naștere). Trei din cei 8 copii ai săi au fost cunoscuți poeți ai epocii (cel mai renumit fiind Georg Moritz von Blomberg, care a publicat sub pseudonimul său Westfälinger).

 

Ludwig Wohlfart Alexander von Blomberg a murit la 11 martie 1807 (avea 68 de ani), construcțiile proprietății de la Gârdani nu erau finalizate. Moștenirea a intrat în posesia primului său născut, Georg Moritz Ludwig Ernst von Blomberg (băiatul din prima căsătorie), absolvent de Drept și la acea vreme consilier al Guvernului prusac din Münster, însă acesta a murit timpuriu, la 48 de ani, iar unicul său fiu, Julius Heinrich Wilhelm Ernst von Blomberg era prea tânăr pentru a presupune că i s-a încredințat finalizarea castelului, care, cel mai probabil a rămas în responsabilitatea văduvei Friederica Maria Frymel.

 

Reconstituirea liniei succesorale a proprietarilor domeniului Blomberg de la Gârdani:

• Ludwig Wohlfart Alexander von Blomberg (20 octombrie 1738 – 11 martie 1807); • Georg Moritz Ludwig Ernst von Blomberg (19 august 1770 – 18 august 1818); • Julius Heinrich Wilhelm Ernst von Blomberg (13 martie 1800 – 23 februarie 1882); • Ludwig Heinrich August von Blomberg „Lajos” (18 octombrie 1838 – 27 octombrie 1915); • Iulius August Ludovic von Blomberg „Gyula” (24 mai 1884 – 25 iulie 1959) – Gyula a fost ultimul baron von Blomberg care a deținut castelul înainte de naționalizare și a fost tatăl lui Hugó Maria Eugen Frederik von Blomberg, cel căruia i-a fost retrocedat domeniul, care era stră-strănepotul lui Ludwig Wohlfart Alexander von Blomberg, primul proprietar al domeniului.

Cătălin VISCHI