ZIUA UNEI LEGENDE – Magicianul mingii de handbal, Maricel Voinea, împlinește 60 de ani

0
746

ANIVERSARE. I s-a spus în atâtea feluri, și toate superlative, încât de mult le-am pierdut șirul. A fost Minunea, Magicianul, Fenomenul, d’Artagnan (i se trage de la mustața aia blondă, care părea că se zbârlește când se-nălța deasupra tuturor), spaniolii i-au spus Maradona și Torero (Toreadorul), dar poate cel mai frumos i s-a spus în sala aia din Baia Mare, care acum poartă numele celui care l-a propulsat în handbalul mondial, Lascăr Pană.

 

În sala aia unde peste 2.000 de oameni își identificau puținele bucurii ale anilor 80 cu golurile imposibile pe care le înscria el, cu ușurința celui care își crease, parcă, un reflex necondiționat din dorința de a învinge mereu. În sala aia unde mai mult de 2.000 de oameni îl ovaționau la unison, sacadat: Ma-ri-cel! Ma-ri-cel! Ma-ri-cel!

 

Maricel Voinea, handbalistul de geniu al cărui nume e pus în panoplia sportului românesc alături de Gruia, Gațu, Penu și Stângă, împlinește astăzi 60 de ani. Dar scrierea asta nu este despre un „La mulți ani!” anual, ci este despre neuitare. Se spune că în Baia Mare poți să faci multe. Dar nu poți să-l uiți pe Maricel Voinea.

 

„Am iubit handbalul cu patimă şi i-am dat totul”, spunea la mulți ani după ce cele 263 de meciuri și 706 goluri pentru România au devenit statistică. Și după ce cele două medalii olimpice (1980 și 1984) și una mondială (1990) și cele două trofee EHF (câștigate cu Minaur Baia Mare, în 1980 și 1984) au rămas în analele handbalului. În prezent mai trăiește încă, viu ca un titirez ireal, Efectul Voinea, ultima mare invenție care a revoluționat handbalul mondial într-un moment în care părea că totul fusese deja inventat.

 

Goluri imparabile, din cele mai grele unghiuri, pe care le povestea ca și cum ar fi fost la îndemâna oricui: „Plonjam în semicerc, mă duceam foarte aproape de sol şi, de acolo, din degete şi din încheietură, roteam mâna spre stânga. Mingea trebuia să cadă cam la o jumătate de metru de picioarele portarului. Din podea şi din efect, sărea scurt, făcea «după colţ» şi intra în poartă”.

 

Dar nu era simplu. Nu era simplu deloc. A spus-o și marele vizionar al handbalului mondial, Lascăr Pană, cel care l-a adus de la Știința Bacău pe adolescentul gălățean de doar 17 ani la marea echipă Minaur “de aur”: “Maricel avea geniu. Avea talent, dar şi muncea ca un nebun. Nu suporta să piardă. Exersa în fiecare zi după antrenamente şi aşa a dus la perfecţiune efectul său”.

 

Maricel Voinea a jucat pentru cluburile HC Minaur Baia Mare (1977-1989), CB Alzira (Spania, 1989-1992), SG Leutershausen (Germania, 1992-1994), HSG Nordhorn (1994-1998), iar apoi, ca antrenor-jucător HC Ibbenbüren (cu care a promovat în Bundesliga în 1999), TSV Landsberg (cu care a promovat în Bundesliga în 2002) și TuS Fürstenfeldbruck (până în 2004).

 

Cătălin VISCHI



ATENȚIONARE! * Articolele de pe acest site sunt proprietatea autorului 2mnews.ro și sunt protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conținutul fiecărui articol poate fi preluat în limita a 500 de caractere, cu citarea sursei și inserarea vizibilă a link-ului către articolul respectiv. În caz contrar, autorul textului preluat fără respectarea condițiilor se va adresa instanțelor de judecată. Vă mulțumim pentru înțelegere.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here