O ALTĂ GÂNDIRE – Cine sunt acești tineri norvegieni din satul Nærbø care s-au luptat magistral cu excepționalii handbaliști ai Minaurului

DESPRE NÆRBØ, CU RESPECT – DESPRE BAIA MARE, CU DRAGOSTE. Dimineața, danezul Heine Jensen (45 de ani) merge la școala din satul norvegian Nærbø (circa 7.000 de locuitori, în cea mai mare parte agricultori), unde predă. După-amiaza, iese de la cursuri, își scoate copilul cel mic (4 ani) de la grădiniță și apoi merge să antreneze echipa de handbal masculin a satului. Face asta din 2020, când a semnat un contract pe 2 ani cu clubul semi-profesionist norvegian Nærbø, după ce a antrenat echipele naționale feminine ale Germaniei și Chinei, echipa masculină a Slovaciei și câteva cluburi din diferite țări.

E modest. Așa cum sunt și toți cei din clubul norvegian care a surprins lumea handbalistică reușind să se califice într-o finală de cupă europeană deși sunt la prima participare, deși până în urmă cu puțin timp activau în Liga a III-a din Norvegia și încă n-au câștigat niciun trofeu național, unul european fiind doar un vis. Însă un vis în care, mai ales după prima manșă a finalei EHF European Cup, 29-25 (15-12) cu Minaur Baia Mare, au început să creadă tot mai mulți.

Jensen, care se află înaintea ultimului său meci pe banca micii echipe norvegiene (noul antrenor va fi Fredrik Ruud – 33 de ani -, ultima dată la Trondheim), vrea să plece nu pentru că nu s-a simțit bine în Nærbø, ci pentru că vrea să dedice mai mult timp familiei (are doi copii, de 4 și 6 ani) și a semnat deja un nou contract cu o altă echipă norvegiană, OIF Arendal, spunea înaintea meciului tur, pentru eurohandball.com: „Suntem departe de a fi favoriți. Baia Mare are mai multă experiență în astfel de jocuri și este un club complet profesionist, care s-a descurcat foarte bine în acest an în prima ligă din România (n.red., a devenit vicecampioană). Este o mare diferență între noi și ei. Cu toate acestea, ne vom lupta din greu și vom încerca să facem tot posibilul”.

Pentru Nærbø, care nu a câștigat niciodată vreun trofeu în istoria sa, calificarea în finala cupei europene este o performanță istorică. Antrenorul Jensen a explicat cum a fost posibilă acestă surpriză (chiar și pentru el): clubul a crescut această echipă de handbal pas cu pas, cu răbdare și, mai ales, dând credit copiilor și juniorilor din localitate. Chiar și astăzi, cu excepția a doi danezi și a câtorva jucători aduși din alte regiuni, majoritatea handbaliștilor sunt tineri din Nærbø care joacă împreună de la 12-13 ani. Acesta este principala țintă a clubului sportiv din sat: să ofere copiilor și tinerilor un cadru sănătos de a se dezvolta și prin sport. Tot ce se întâmplă acum este un bonus.

Jucătorii lui Nærbø nu sunt handbaliști profesioniști, au alte meserii, unii sunt profesori, alții dulgheri, electricieni, antreprenori ș.a.m.d. De altfel, secția de handbal a clubului are un singur angajat administrativ, dar nu cu normă întreagă: Knutsen Trond (există atâta transparență în acest club încât datele personale de contact ale acestuia sunt publice – numărul de telefon mobil și adresa personală de e-mail), care lucrează la o companie care vinde combustibil auto.

Apoi, antrenorul secund, localnicul Rune Haugseng (cei doi băieți ai săi, Andreas și Rassin, precum și nepotul său, Todd Haugseng, joacă în echipă), pe lângă că se ocupă și de echipele de copii și juniori, are și rolul de a organiza meciurile, ocupându-se de reținerea locurilor de cazare, de închirierea autobuzelor pentru deplasări etc.

Jensen a recunoscut că la începutul sezonului în EHF European Cup se gândea că ar fi bine ca echipa sa să câștige ceva experiență și, poate, unul sau două meciuri. Însă tinerii din Nærbø (unii dintre ei intrați deja în vizorul cluburilor mai mari din Norvegia, cu care au semnat deja contracte pentru sezonul viitor) au acționat ca un tăvălug, eliminând echipele italiene Raimond Sassari și ASD Accademia P. Conversano 2014, apoi formația românească CSM Focșani 2007 (în optimi), apoi au beneficiat de excluderea adversarilor din sferturi (SKA Minsk din Belarus) și au produs supriza în semifinală, învingând echipa norvegiană Drammen HK (în prelungiri, de la 7 metri), o formație care până atunci i-a învins în toate meciurile.

Toate astea în condițiile în care o parte dintre jucătorii echipei au deja semnate contracte din sezonul viitor cu alte formații (Andreas Haugseng, fiul antrenorului secund și unul dintre jucătorii-cheie ai echipei a semnat deja cu Elverum, extrema dreapta Preben Nord-Varhaug va juca la Kristiansand etc.). Dar acești tineri au fost crescuți în spiritul respectului pentru sport și suporteri, al seriozității și joacă fiecare meci la capacitate maximă. Însă Nærbø nu se cutremură de plecarea sportivilor, pepiniera sa fiind capabilă să îi înlocuiască. Deja Lars Eirik Larsen și Torger Edland (care au aproape 18 ani) joacă în prima echipă.

“Acesta este un basm”, spunea danezul Jensen despre echipa norvegienilor din Nærbø – iar asta este concluzia pe care am considerat-o cea mai potrivită pentru a încheia această scriere care nu și-a propus niciun moment să știrbească performanța excepțională a handbaliștilor de la Minaur Baia Mare, pe care îi cred capabili să întoarcă rezultatul negativ din Norvegia și să ridice deasupra capului, din nou, după 34 de ani, o cupă europeană. Doar să vă prezinte un alt mod de a gândi sportul.

În 28 mai, sâmbătă, în Sala Sporturilor care acum poartă numele magistralului antrenor Lascăr Pană, în locul unde Maricel Voinea devenea cel mai bun și mai spectaculos handbalist din lume, în locul unde Minaur, primul club sportiv din România exclusiv de handbal, a adus două cupe europene și unde juca amicale cu echipe naționale, în leagănul suferințelor și bucuriilor noastre, Minaur Baia Mare poate și are obligația morală de a rescrie istoria frumoasă a sportului. Iar apoi are răgazul de a cugeta și asupra acestui “alt mod de a gândi sportul” de la Nærbø și din multe ale locuri din lume.

Cătălin VISCHI