EXCLUSIV – Cine sunt și cum sunt plătiți „oamenii nevăzuți” din Maramureș, cei care deconspiră prejudiciile create de administratorii banilor publici

0
591

SPERIETORILE”. … scrierea de față a fost inspirată de imaginea unei originale sperietori de ciori pe care, prin anii ’95, un (pe atunci) primar din Maramureș a amplasat-o la marginea lanului de grâu pârguit de la limita localității, în așa fel încât să fie vizibilă de pe drumul județean. Era, așa, o păpușă mai mare, răstignită pe-o cruce formată din doi pari. Nu faptul că era ostentativ rujată m-a frapat, nici faptul că era îmbrăcată c-un tricou rupt și decolorat al unei echipe de fotbal germane, ci pancarta care-i fusese atârnată de gât, ca o lozincă anatemizată: “Curtea de Conturi”.

 

Camera de Conturi Maramureș

 

În Baia Mare, undeva între centrul administrativ (cunoscut de localnici sub denumirea Centru Nou) și fostul Circulus fori (Piața Centrală a urbei din perioada medivală), pe strada Gheorghe Șincai, în clădirea care în perioada comunistă a adăpostit conducerea județeană a UTC (Uniunea Tinerilor Comuniști), astăzi e sediul Camerei de Conturi Maramureș. O instituție opacă și rece, dar una dintre cele care mai deconspiră din “faptele de vitejie” ale administrațiilor publice locale. Adică ale celor care au cheia pușculițelor orașelor, comunelor, județului.

 

Cine-s oamenii ăștia, care, uneori, stau închiși acolo, pe Gheorghe Șincai, și despre care nu se știe (pentru că nu se spune) mai nimic. “Armata” asta nevăzută este, de fapt, mai redusă decât o grupă militară. Camera de Conturi Maramureș are… 19 angajați, roulul acestora fiind de a controla modul în care sunt folosite resursele financiare ale sectorului public din județ (aici nu sunt cuprinse doar primăriile și Consiliul Județean catastrofal condus de Gabriel Zetea, ci și instituțiile publice și firmele din subordinea sau proprietatea administrațiilor publice locale).

 

Mai simplu, oamenii ăștia fac rapoarte de audit financiar și, de regulă, anual fac raportări în care spun cine și cum a greșit, iar de multe ori sesizează DNA sau institții competente (Parchetele, de exemplu). De regulă, descoperă o parte din prejudiciile create de străluciții manageri ai banilor publici și le impun să le ramburseze/recupereze – mai dau și gherle (un exemplu, în urmă cu 2 ani, România a pierdut procesul intentat companiei italiene Enel la Curtea Internațională de Arbitraj de la Paris pentru nerespectarea unui contract de privatizare, deoarece Curtea de Conturi nu a reușit să prezinte dovezi concrete prin care să susțină rapoartele pe care le făcuse), dar cine-i perfect?

 

Partea relativ bună e că, până acum, instituția (una exclusiv tehnică) n-a prea fost politizată, bucurându-se de un soi de protecție internațională din acest punct de vedere. Partea rea e că sunt aproape impenetrabili informațional – comunică aproape ca Moș Crăciun, anual, și puțin. Mai repede aflăm ce se întâmplă în structurile militarizate decât la Camera de Conturi și ăsta-i unul dintre motivele în care ne-am testat limitele și care au generat scrierea de față.

 

Oamenii și banii

 

Până în aprilie 2011, Camera de Conturi Maramureș a fost condusă de Gheorghe Rus – acesta a murit în acel an, într-un accident (a căzut de pe casa pe care și-o construia în Baia Mare, pe strada Berzei). De atunci, director este Viorel Verdeș (fostul adjunct din mandatul lui Rus) – în 2014, la 150 de ani de la înființarea Curții de Conturi a României, la propunerea președintelui instituției, pe atunci fostul premier Nicolae Văcăroiu, Verdeș a fost distins de președintele Băsescu cu Ordinul „Meritul Industrial şi Comercial” – în grad de Cavaler.

 

Insituția mai are un director adjunct (Viorica Pop – care în 2011 era auditor extern), un șef serviciu și un consilier de conturi și cu asta s-a terminat structura administrativă, restul angajaților (15 auditori externi) prestând în “câmpul muncii”. Bine, zic să vorbim și de bani. Cum sunt plătiți oamenii ăștia să reziste presiunilor politico-administrative și să-și facă treaba?

 

Salariul lunar al directorului (Viorel Verdeș) este de vreo 8.180 de lei, al directorului adjunct puțin peste 7.600 de lei, al șefului de serviciu – 7.500 lei, al auditorilor – între 6.000 și 7.200 de lei și al consilierului de conturi – 3.400 de lei. Adică, lefurile-s mai mici decât, de exemplu, în Consiliul Județean Maramureș. Dacă vă grăbiți să spuneți, totuși, că-s bani mulți, faceți-o doar după ce aflați și această subliniere: numai în 2016, prejudiciul descoperit în Maramureș, creat bugetelor locale și județene, a fost de 1,6 milioane de euro. Cu atâta i-au prins. Că-s puțini și ei, asta cred c-am subliniat.

 

Cătălin VISCHI



ATENȚIONARE! * Articolele de pe acest site sunt proprietatea autorului 2mnews.ro și sunt protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conținutul fiecărui articol poate fi preluat în limita a 500 de caractere, cu citarea sursei și inserarea vizibilă a link-ului către articolul respectiv. În caz contrar, autorul textului preluat fără respectarea condițiilor se va adresa instanțelor de judecată. Vă mulțumim pentru înțelegere.

LĂSAȚI UN MESAJ