UN DIALOG PRINTRE PICURI DE PLOAIE – Costică Mureșan: „Eu n-am vrut scandal, am oferit spre vânzare imobilele din Piața Izvoare la 2 milioane de euro, dar primarul a zis că-mi dă 200.000 euro. De ce râdeți?”

UN CAZ GENERALIZAT DE CORUPȚIE: PIAȚA IZVOARE BAIA MARE. Modul în care o firmă privată (Piața Aliment SA) a ajuns să gestioneze/administreze și să-ncaseze bani din activitatea piețelor agroalimentare din Baia Mare este un caz-școală de corupție, care ar trebui predat viitorilor magistrați la INM. Nimeni, niciodată nu a făcut lumină în această speță prin care o firmă a luat unui oraș dreptul de a-și administra bunurile pe care le are în proprietate.

Am documentat și am prezentat (în toate sistemele media inventate până acum) acest caz, cu documente aferente care argumentează și dovedesc strategia și implementarea acestui rapt săvârșit la lumina zilei, în care și câștigătorii/profitorii și perdanții sunt cunoscuți și nominalizați în respectivele lucrări de presă. TOȚI magistrații care au anchetat sau s-au exprimat în acest furt public au mimat că nu înțeleg simplitatea schemei și TOȚI le-au dat dreptate celor care au continuat să facă bani din această preluare.

Perdanții au fost Orașul și cei câțiva mici antreprenori țepuiți de mahării care au preluat piețele, care și-au plătit/cumpărat spațiile și apoi au fost scoși abuziv/ilegal din respectivele spații (în baza unor cinstite sentințe judecătorești), fără nicio compensare. „Cantitate neglijabilă” pentru cei care-mpart dreptatea.

Nu reiau aici argumentele, scârbit de tot ceea ce se întâmplă în acest caz, reiterez doar începutul furtului: construită de Oraș în 1952 (prin TAPL), Piața Izvoare, cea mai mare din municipiul Baia Mare, a fost administrată de un serviciu al Primăriei până în 1991, când șeful pieței, Adiel Florian, a înființat SA-ul Piața Aliment și a semnat un document cu o singură filă prin care piețele agroalimentare din oraș treceau din administrarea serviciului Primăriei pe care-l conducea, în administrarea firmei pe care a înființat-o.

Pe respectivul document de o pagină (2mnews deține o copie a acestuia, care a fost inclus în numeroase dosare deschise și uitate-n sertarele magistraților cinstiți care-și făceau aprovizionarea din piețele administrate de Piața Aliment SA, sau încheiate-n scârbă cu un NUP și hăhăieli ale celor care au senzația că sunt în vârful controlului Puterii), el, Florian, a semnat și din partea Serviciului și din partea firmei. A semnat că e de acord să predea gestiunea (din partea Primăriei) și că e de acord să o preia (din partea firmei). Tot ce s-a întâmplat ulterior este doar o consecință a ignorării de către magistrați a acestui “act”. S-a-nțeles și-n ultima bancă?

Acum, revenind la actualitate. Costică Mureșan, cel care controlează astăzi Piața Aliment SA, după ce l-a îndepărat în urma unui război de gherilă pe Florian de la butoanele firmei, a câștigat în instanță dreptul de a fi repus în funcția de gestionar/producător de bani din piețele Izvoare și Albina. Primăria, pe principiul Noi suntem Dumnezeu, n-au aplicat această hotărâre (definitivă de aproape 2 ani), iar Mureșan ar stoarce acum lămâia. Respectiv ar obține niște bani (din bugetul urbei), dând în judecată Consiliul Local pentru nepunerea în aplicare a hotărârii din 2021. Cere daune de peste 120 de milioane de lei. Am râs (după ce am citit performanțele economice ale firmei Piața Aliment SA, în baza cărora se raportează aceste prezumtive daune).

După ce am râs, m-a sunat Costică Mureșan. Fostul director al SIF Banat Crișana – filiala Maramureș, Constantin Mureșan (64 de ani), zis „Costică”, zis „Chinezul”, este un tip amuzant, reușind să devină aproape comic pozând în naiv. Fost vicepreședinte al PNȚCD Maramureș, fost înrolat în mai multe partide politice și fost candidat mereu perdant în alegeri locale și parlamentar și, după atâtea retrospective, actual proprietar majoritar al firmei Piața Aliment SA (bine, el, fiind absolvent al Facultății Planificare și Cibernetică Economică a ASE București nu spune că e managerul firmei, nici decident, nici director general, ci CEO – Chief Executive Officer).

– Să știți că eu nu vreau scandal, am fost la Primărie și i-am propus primarului să cumpere imobilele pe care firma Piața Aliment SA le deține în proprietate. Am zis că le vând la cel mai mic preț/mp din cotația notarială a zonei. Cu 2 milioane de euro. – Și el ce a spus? – Că-mi dă 200.000 de euro. De ce râdeți? – Atât costă un apartament. Dar una dintre probleme este că dumneavoastră, firma, nu dețineți acte de proprietate pe toate imobilele pe care le administrați în piețe și din care faceți bani (percepeți chirie). Un exemplu concret este fostul restaurant al pieței, vândut de proprietarul de drept, Gastrorom, controlat de Mircea Șuteu, care era în același timp și acționar la Piața Aliment SA, administratorului restaurantului, Victor Grumaz. Grumaz i-a plătit restaurantul lui Șuteu, contractul de vânzare-cumpărare a fost înregistrat la notar, după care Piața Aliment SA l-a evacuat pe Grumaz în baza unei decizii judecătorești discutabile. Din exterior, asta se vede cam așa: Șuteu, care era și-n Gastrorom și-n Piața Aliment, a încasat banii de un om, iar Piața Aliment i-a luat omului bunul achiziționat, devenind, chipurile, proprietar și încasând chirii de atâția ani pe acel spațiu. Pe stradă, acest tip de business se numește țeapă. – Nu știu, eu am evacuat în baza sentinței. Ce puteam să fac? Să nu aplic o sentință? – Dumneavoastră aveți vreun act de proprietate pe fostul restaurant? Nu o decizie judecătorească, actul prin care Piața Aliment SA a construit sau a cumpărat acel restaurant (pentru că altă cale de dobândire nu există). Nu aveți. Dacă aveați, Gastrorom nu putea vinde clădirea, pentru că nu-i niciun notar atât de corupt și inconștient încât să gireze/notifice vânzarea unui bun care nu îi aparține vânzătorului. Bănuiesc că de aceea Primăria a cerut să vă prezentați cu actele de proprietate ale clădirilor pe care le dețineți, să vă concesioneze doar terenul de sub acestea, pentru că știe că nu aveți acte de proprietate. – Dar sentința nu prevede asta. – Știu ce prevede sentința. Acum vor să vă exproprieze? – Da. – Piața este o rușine pentru oraș, arată deplorabil. – Știu, dar sunt programe europene pe care se pot accesa bani. Eu și acum am posibilitatea, dar trebuie să pun la dosar documentul concesiunii pe care nu vor să mi-l elibereze. Eu nu sunt de acord ca acolo se facă supermarket, dumneavoastră sunteți de acord? – Nu, cred că e bine să rămână piață agroalimentară. Dar acum e o rușine a orașului. – Se poate moderniza. Să ne vedem la o cafea.

Ploua. Picuri de ploaie prelinși pe parbriz în drumul spre Baia Mare. Și poate spre cafeaua cu Mureșan, care a subliniat că el a plătit Primăriei, în timp, vreo 300.000 euro, concesiunea piețelor „din urmă”, că a ajuns „aproape la zi” (adică-n 2013!, atunci când Primăria a zis că administrează ea piețele agroalimentare care îi aparțin), mai am puțin (n.mea, de plătit), și că el nu a încasat începând din 2013 taxele din piețe decât cele aferente clădirilor care aparțin Piața Aliment SA. Banii i-a încasat Primăria. Și că el a fost oprit să-și desfășoare activitatea. A dus-o greu. Credeam că am lăcrimat de milă, dar nu, din fericire erau doar picurii de ploaie. Pentru că, așa cum v-am spus, ploua în drumul spre Baia Mare.

• Foto: @Dan Daniel, @Ciprian Dragoș

Cătălin VISCHI