REMIN – Și-a vândut piritele aurifere, dar reintră în moarte clinică, raportând cea mai mare pierdere financiară din ultimii opt ani: 2,6 milioane de euro

OPERAȚIUNEA “TOVARĂȘII”. Odinioară o companie minieră cu peste 30.000 de angajaţi şi până în 2005 prezentată fals ca “principalul agent economic din judeţ”, Compania Naţională a Metalelor Preţioase și Neferoase Remin SA Baia Mare a intrat în anul 2009 în procedură de insolvenţă – avea datorii de peste 557 de milioane de lei.

Acum, CNMPN Remin Baia Mare mai are 156 de angajaţi, birocraţi şi paznici, și datele financiare consemnează, sec, dezastrul: în ultimul an, 2017, compania a raportat cea mai mare pierdere financiară din ultimii opt ani – 12.338.873 lei, echivalentul a peste 2,6 milioane de euro.

Viața ca o dulce pierdere

Inițial, cei cu drept de viață și de moarte asupra firmei mimau că refuză să o lase să moară. Și înainte de închiderea mineritului (în 2007), fals prezentată politic ca restructurare a activității, Remin era o companie care mergea perpetuu pe pierderi (raportările din perioada 2005-2006 indică pierderi financiare anuale de 13-16 milioane de lei), dar în 2007 compania băimăreană a înregistrat cel mai mare recul economic: bilanțul de la sfârșitul anului arăta o pierdere de peste 60 de milioane de lei. După numai un an, în 2008, Remin înregistra o pierdere-record: 372 de milioane de lei.

În fine, după intrarea în insolvență, Remin a vândut active și a început să-și reducă pierderile: în 2009 – 27 de milioane de lei, iar apoi din ce în ce mai puțin (câte 8,5 milioane de lei în 2010 și 2011, iar în 2012 “doar” 2,4 milioane de lei). Din 2013 încoace, Remin a început să raporteze profit (sigur, profiul mergea în procent covârșitor, peste 90%, în “găleata” datoriilor, dar părea un semn de reviniment). Cum a reușit acest lucru Remin? Vânzându-și bunurile.

Aurul, piuneza și paranteza

În 2013 s-a semnat contractul cu firma elvețiană Werco Trade AG din Luzern căreia i-a vândut pirită auriferă de tip-Șuior. Contractul prevedea vânzarea unui stoc de 506.542 tone de concentrat de pirită auriferă auriferă cu conţinut ridicat de arsen – tip Şuior cu suma totală de peste 53 de milioane de dolari (stocul de pirită s-a vândut la preţul de 105 dolari/tonă). Putea fi pus în piuneze la panoul de onoare (bănuiesc că-l mai au pe undeva, prin sediul înțesat de birocrați bine plătiți).

O paranteză scurtă, pentru persoanele interesate: conform buletinelor de analiză deținute de 2mnews, tona de concentrat minier conţinea o medie de 11,17 grame de aur. La vremea respectivă, conform preţului la bursele de profil, doar din aurul obţinut din cantitatea de steril vândută de Remin se obţinea o sumă de aproximativ 263 de milioane de dolari, iar concentratul mai conţinea şi argint (50,66 grame/tonă).

În fine, au urmat patru ani în care compania a mers pe profit: în 2013 – peste 30 de milioane de lei, în 2014 – peste 50 de milioane de lei, în 2015 – 35 milioane de lei și în 2016 – peste 13 milioane de lei. În 2015, Remin, firmă aflată în insolvenţă şi cu activitatea întreruptă, a obţinut al doilea cel mai mare profit dintre toate societăţile comerciale înregistrate în Maramureş. Apoi, s-a terminat pirita auriferă, nu mai știm să facem nimic, decât să ne încasăm salarii, comisioane… și să asistăm la desăvârșirea dezastrului.

… și ce dacă

Principalele activităţi ale Remin SA, o societate cu capital integral de stat, se desfășoară sub conducerea administratorului special (dr. av. Manuela Sîrbu) şi supravegherea administratorilor judiciari (Pareto Grup IPURL – Liliana Iancu – și Pro Insolv IPURL – Ioan Coman).

E final, să mai încap-o observație ignorată de ignoranți: în cei 9 ani de când este în insolvență, de când și-a vândut active, bunuri, pirite aurifere, a plătit comisioane îndestulătoare geniilor care fac strategii pentru a o reașeza în circuitul economic, Remin și-a crescut datoriile. În 2009 înregistra datorii de 557.550.851 de lei, iar la sfârșitul anului 2017 avea cu 25,6 milioane de lei mai mult (583.225.465 de lei).

Cătălin VISCHI