ODE MĂREȚULUI CONDUCĂTOR – De ziua primarului Cătălin Cherecheș, concurs municipal de servilism: „Lider chemat”, „ați adus lumină”, „cu energia Universului ați umplut acest oraș”

OMAGIU CONDUCĂTORULUI IUBIT. Luat cu munca era să omit, în nimicnicia mea, cea mai importantă zi a universalității: 7 iulie, acest 4-th of july (colocvial, forgiulaiu’) de pe malurile Săsarului. Nu m-au lăsat însă cei vrednici, care s-au înscris cu șanse reale de câștig la concursul municipal de servilism cu artificii în fază cronică, ocazionat de această măreață zi. Pentru cei plecați în ultimii 43 de ani de pe Planetă, o mențiune: 7 iulie nu e doar ziua absolvirii de erezie a Ioanei d’Arc; apariția “Aventurilor lui Pinocchio”, a domnului Carlo Collodi; ziua în care germanul Boris Becker, devenea cel mai tânăr câștigător al Wimbledon-ului; ci și ziua lui. Mă scuzați, ziua Lui.

În urmă cu 43 de ani, la 7 iulie 1978, la vărsarea râului Mataniko în Oceanul Pacific și-a proclamat independența un arhipelag locuit de melanezieni și ocupat timp de 85 de ani de britanici (care, dintr-un exces protector, l-au lăsat să se transforme în teatru de război intens între americani și japonezi – la Guadalcanal, Sir). Astăzi, țara insulară este cunoscută sub denumirea Insulele Solomon. Sigur, asta e mai puțin important pentru noi, pentru că taman atunci, s-a născut el. Mă scuzați, El.

Să n-o mai lungim, c-asta-i scriere nu elastic sau gumă de mestecat: azi, toată ziua, e ziua primarului Cătălin Cherecheș. Deviza melanezienilor din Insulele Solomon: „Iu Oraet Nomoa” (în dialectul pidgin local, al melanezienilor din Honiara înseamnă “Să faci bine/Să faci corect”, însă sistemul manipulativ contemporan susține că acestă deviză națională a celor din Insulele Solomon s-ar traduce prin „A conduce = A servi”). Așa și cu primarul născut deodată cu insulele, trebuie să aibă și el o deviză cu rezonanțe istorice (eu știam că e „Joci la mic, câștigi la mic. Joci la mare, câștigi la mare”, dar se poate să și-o fi schimbat).

În fine, am ajuns la subiect: ziua lui Cătălin Cherecheș, 7 iulie, forgiulaiu’ de pe Săsar. Ocazie cu care, pe parcursul acestei înălțătoare zile și mai ales nopți, în Urbea Învingătorilor s-a declanșat campionatul municipal de servilism. N-ajunge (nu mai ajunge) lamulțeanu’ clasic – ăla-i pentru proletari, să fie clar!, pentru gloată -, e necesară o îngemănare intrinsecă de inspirație, de abnegație, de talent, de voce (mai țineți mine, nu? – „Cine vă recomandă? Cine să mă recomande? Vocea şi talentul meu!”). Pen’ că-i Municipalul de slugărnicie.

Și-au dat concursul mulți, însă în finală, detașat, s-au luptat Instituția Încrederii (care e, sigur, Cherecheș însuși, dar nu la el ne referim, ci la Episcopia Ortodoxă a Preasfințitului Părinte Episcop Iustin, episcopul Maramureșului și Sătmarului – un alt narcisist care aproape că a atins apogeul stării de mult atinse de primarul Băii Mari) și Instituția Culturii (care e, sigur, tot Cherecheș însuși, dar nu la el ne referim, ci la Biblioteca Județeană “Petre Dulfu” Baia Mare a directorului prof. dr. Teodor Ardelean – care, aidoma un comunist nostalgic, dar sadea, și-a semnat mesajul profund, înălțător și servil în numele obștii: “Colectivul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” Baia Mare”).

Doar câteva spicuiri din strălucitoarele mesaje de tip ceaușist de lamulțean’, pentru că nu-mi permit să anunț un câștigător (e suficientă gafa comisă din nimicnicia de a fi omis până acum, spre seară, Măreața Aniversare):

Spicuiri din urarea lui Iustin

Iustin, episcopul Maramureșului și Sătmarului (mi-am permis să corectez greșelile gramaticale și de tastare, pen’ că-i ditamai episcopul și pentru că oricum n-a scris el, cel mult a dictat, ca un Atotputernic pământean ce se consideră):

* Astăzi, în goana unei lumi care pare că nu știe încotro merge, nimeni nu mai vorbește despre calitățile ce trebuie să le aiba un lider care este chemat să slujească comunitatea. El trebuie să fie născut, nu făcut. (…) Când viața și societatea îl cheamă să o slujească, atunci el va ști să o iubească și prețuiască și-i va întoarce dragostea arătată prin jertfă și sacrificiu, prin dăruire și lucrare în slujba ei (…). Acestea toate le găsim la primarul nostru, Domnul Cătălin Cherecheș.

* Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a dat și slujirea la care ne-a chemat. Îi mulțumim pentru că ne-a adus împreună și ne-a inspirat să facem atât de multe lucruri pentru orașul nostru. (…) Tinerii noștri atât îndrăgostiți de valorile noastre sfinte și care arată o mărturie unică a credinței în Dumnezeu (…) au avut în noi doi (n.mea, aici a scris “în noi doi personal”…), doi prieteni.

* Iată de ce simt nevoia să-i transmit acum, la ceas aniversar, în numele meu (n.mea, iar a scris “în numele meu personal”), al slujitorilor lui Dumnezeu indiferent de confesiune, al băimărenilor și, în mod special, al tinerilor, tânărului nostru primar, bărbat adevărat, mare român și bun creștin, Domnul Cătălin Cherecheș, sincere și prietenești urări de sănătate multă, alese realizări duse la bun sfârșit, din cele pe care și le-a propus și de care este nevoie pentru orașul nostru, tinerețe fără bătrânețe  (…).

* Avem bărbați destoinici, (…) așa este Cătălin Cherecheș (n.mea, scris cu majuscule) în mod natural, firesc și simplu, pentru că s-a născut într-o familie nobilă (…). La mulți ani, Domnule Primar! La mulți ani, OM adevărat și Prieten adevărat! Îi mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a adus împreună și ne-am fost mereu alături! (…) Amin!

Spicuiri din urarea lui Ardelean

Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” Baia Mare, care a semnat-o în numele colectivului de oameni ai muncii, pentru că ei oricum n-o să-i reproșeze servilismul, nepericlitându-și locurile de muncă (nu mi-am permis să corectez nimic, pentru că formularea este “pe stil aniversar Vasile Bărbuleț” – pentru tineri, fostul comunist-șef în județ, prim-secretar al Comitetului județean al PCR Maramureș -, dar păstrează grafia pronumelui divin și n-am certitudinea că n-a-mplinit, tot astăzi, 43 de ani și Iisus sau chiar Dumnezeu):

* Întru bucuria acestui ceas aniversar, al celor 43 de ani de viață plini de realizări, avem deosebita plăcere să Vă adresăm cele mai sincere gânduri și doriri de multe, frumoase și alese împliniri.

* Sub clepsidra timpului, vectorul definitoriu al întregii lumi, singurul adevăr rămâne veșnicia. (…) Cu energia Universului ați umplut și domnia voastră acest oraș, frumusețea și valoarea lui regăsindu-se peste tot; în spațiul sacru al  Bibliotecii Județene ați adus lumină, emanând în permanență izul unei bogate culturi și al unei sincere prietenii, iar în sfera lucrurilor văzute, ați oferit echilibru și speranță.

* Mulțumindu-Vă pentru toate acestea și asigurându-Vă de prețuirea noastră sinceră, Vă dorim să trăiți veșnicia sub cele mai nobile forme ale sale.

În loc de final…

… e tot finalul. Doar naivii și bieții idioți speră la altceva. Sigur, puteam să mimez că n-am observat ceea ce a devenit subiect al acestei scrieri. Puteam, dar mi-a fost rușine de nerușinea lor și de potențiala rușine a oamenilor onești din Baia Mare, a căror reacție n-ar fi fost consemnată de pe un palier similar de vizibilitate. De aceea am scris despre niște poeți de curte, servili până la cel mai înalt pisc al obedienței, cu care, iată, suntem contemporani și care pozează fără nici cea mai mică remușcare în mari lideri ai unei comunități care-a-nvățat să-și strige-n tăcere deznădăjdea și lipsa oricărei speranțe.

Cătălin VISCHI