LE-A REUȘIT – Staţiunea zootehnică din Sighetu Marmației, care a dezvoltat rasa Bruna de Maramureș, dispare după 46 de ani, fiind absorbită de stațiunea similară din Sângeorgiu de Mureş

0
1450
Bruna de Maramureș

FUZIUNE. Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor (SCDCB) din Sângeorgiu de Mureş va fuziona prin absorbţie cu Staţiunea de Cercetare şi Producţie pentru Creşterea Bovinelor (SCPCB) Sighetu Marmației, care, astfel, se va desfiinţa.

 

Măsura, care va consfinți “decesul” stațiunii maramureșene, odinioară una de elită a zootehniei românești, este cuprinsă într-un proiect de hotărâre privind reorganizarea a 13 unităţi de cercetare-dezvoltare agricolă, instituţii aflate în subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice “Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, pus în dezbatere de Ministerul Agriculturii, condus de Petre Daea.

 

Ce preiau mureșenii

 

SCPCB Sighetu Marmației s-a înființat în anul 1972 și a fost dotată de regimul comunist cu peste 2.500 de hectare de teren, peste 300 de angajați (60 dintre aceștia fiind cercetători), 1.600 de bovine (extrem de valoroase, conform directorului SCPCB Sighetu Maramatiei, Vinicius Pop) și structura imobiliară aferentă. Practic, instituția a fost creată pentru ameliorarea rasei Bruna de Maramureș, rezultată din încrucișarea autohtonelor Sura de stepă și Mocănița cu rasa elvețiană Schwyz (Bruna Alpină).

 

Bruna de Maramureș este una dintre extrem de puținele rase de bovine românești omologate la nivel mondial (în anul 1959) – zootehnicienii români doreau să perfecționeze “vaca mixtă”, de carne și de lapte. Inițial, până la finalul regimului comunist, lucrurile mergeau spre bine: la Sighetu Marmației s-a obținut în premieră mondială pentru rasa Brună taurul fără coarne (Akeratos) – pentru neinițiați, motivația constă în spațiu redus necesar la furajarea în iesle, eliminarea riscurilor de accidente, implicit și a ecornajului artificial (tăierea cornelor). Și tot în Sighet s-a obținut (în 1990) recordmena mondială a rasei la producția de lapte – vaca Iza, cu o producție de 11.660 de litri de lapte în 305 zile.

 

Din ’90 încoace, însă, a început distrugerea. Principalul motiv: dotările aparțineau statului („bunul întregului popor”, știți) și nu stațiunii de cercetare. Așa că terenul a fost redistribuit (a mai rămas doar 20% din suprafața inițială), cele peste 40 de clădiri (birouri, cantină, lăptarie, silozuri, laboratoare, adăposturi pentru animale etc.) au fost lăsate de izbeliște – nefinanțate, s-au ruinat -, „rechinii” imobiliari au apărut, ca vulturii care planează deasupra unui animal în agonie (de altfel, despre semnarea „certificatului de deces” al stațiunii de cercetare din Sighet se vorbește de mai bine de 10 ani).

 

În pofida datoriilor acumulate și a faptului că acolo nu se mai face cercetare (pentru că nu s-a dorit de la nivel ministerial), informațiile noastre sunt că stațiunea sigheteană încă deține o bancă genetică extrem de valoroasă, de la tauri din rasa Bruna din Austria, Elvetia, SUA și păstrează chiar și material genetic de la Akeratos, acel taur unicat mondial, născut fără coarne, chiar acolo, în stațiunea sigheteană.

 

Conform proiectului, personalul institutelor şi staţiunilor care se reorganizează sau se desfiinţează va fi preluat de noua unitate, fără concurs, iar veniturile şi cheltuielile institutelor şi staţiunilor se cuprind în bugetul de venituri şi cheltuieli al acestora. Practic personalul de  la SCPCB Sighetu Marmației va fi preluat de SCDCB Sângeorgiu de Mureș.

 

În motivarea hotărârii, se spune că scopul acesteia este de a eficientiza activitatea de cercetare-dezvoltare, aceste stațiuni desfășurându-și activitatea ca instituţii publice finanţate integral din venituri proprii. De asemenea, se recunoaște că statul, prin cei care s-au aflat la conducerea sa și a Ministerului Agriculturii, a contribuit decisiv la falimentarea respectivelor institute și stațiuni (“Prin legile de adoptare a bugetului de stat, finanţarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol a fost îngrădită prin condiţionarea reorganizării acestora (…), astfel că activitatea acestora s-a confruntat cu lipsa fondurilor necesare desfăşurării activităţii curente, a efectuării de investiţii sau de întreţinere a bunurilor (…) aflate în administrarea acestora”).

 

Practic, reducerea patrimoniului funciar şi nefinanţarea cercetării a condus la falimentul în care astăzi sunt multe dintre stațiunile de cercetare-dezvoltare din zootehnia românească.

 

Cătălin VISCHI



ATENȚIONARE! * Articolele de pe acest site sunt proprietatea autorului 2mnews.ro și sunt protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conținutul fiecărui articol poate fi preluat în limita a 500 de caractere, cu citarea sursei și inserarea vizibilă a link-ului către articolul respectiv. În caz contrar, autorul textului preluat fără respectarea condițiilor se va adresa instanțelor de judecată. Vă mulțumim pentru înțelegere.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here