ISTORIA ORAȘULUI – Astăzi se împlinesc 30 de ani de când în Baia Mare s-a deschis prima fabrică de bere artizanală: o incursiune în istoria locală a berii

1
6707

ÎN CALEA UITĂRII. Drojdie, malț, hamei și apă. Simplificat: bere. În 25 martie 1992, în urmă cu exact 30 de ani, în Baia Mare s-a inaugurat (și-a început producția) prima fabrică de bere artizanală din perioada post-comunistă. Pe porțile micii fabrici de pe strada 22 Decembrie, undeva în apropierea de Piața Mare a orașului (Izvoarele), ieșea primul butoi cu bere fabricată “de la 0” în Baia Mare.

 

Cu ajutor de la Reghin

 

Inițial, berea, numită Bermar, era livrată exclusiv restaurantelor, barurilor și cârciumilor, pentru că fabrica nu avea linie de îmbuteliere și berea era transportată cu butoaiele. Patronii făbricuței erau: inginerul chimist Dan Mircea Bobincă, inginerul chimist Ioan Nemeș, Silvestru Vajkovszki, Vasile Tămășan și Doru Costin. Aceștia au reușit să demareze producția de bere apelând la know-how exclusiv autohton – sigur, pe atunci englezismul nu făcea parte din vocabularul de afaceri, i se zicea, mai simplu și cu reminiscența defunctului regim politic: “procesul de obținere al produsului finit”.

 

Mai exact, în baza unei relații personale pe care Bobincă avea să o dezvolte cu Gheorghe Mailat, directorul Fabricii de Bere de la Reghin (jud. Mureș), acolo unde funcționa una dintre cele mai performante fabrici de bere din perioada comunistă, acesta a reușit să transfere și să doteze făbricuța de pe fosta stradă Scânteii cu utilaje de la Reghin. Inițial, în fabrică lucrau 22 de angajați și se produceau circa 3.000 de litri de bere pe zi (aceasta era livrată, în butoaie, comercianților locali de bere vrac – la halbă). Cel care s-a ocupat de implementarea tehnologiei a fost Dan Bobinca, ajutat de ing. chimist Ioan Nemeș.

 

Berea Bermar avea termenul de garanție 12 zile iarna și 9 zile vara, pentru că în procesul de fabricație nu erau introduși aditivi, fiind o băutură 100% naturală – spuneam: drojdie de bere, malț (produs rezultat din măcinarea boabelor încolțite de orz sau orzoaică), hamei și apă. Pe lângă utilaje, de la Reghin s-a importat și procesul tehnologic, berea Bermar se producea în 42 de zile (de la inițiere și până la îmbuteliere).

 

După perioada incipientă, Bermar a început și producția berii îmbuteliată în sticle de 500 ml, ceea ce a dus și la creșterea producției la circa 6.000 litri pe zi. Această bere se numea Nordic și era produsă în mai multe sortimente: blondă, blondă pasteurizată, brună pasteurizată. Evident, fiind o perioadă de haiducie economică, cetățenii aveau și posibilitatea de cumpăra câteva lăzi de bere chiar de la fabrică, exista chiar și un număr de telefon făcut public deseori, tocmai pentru ca oamenii să telefoneze înainte de a veni după bere, pentru a știi dacă s-a finalizat filtrarea producției din ziua respectivă.

 

O subliniere: berea produsă de inginerul chimist Bobincă era o bere slabă, cu o concentrație de alcool de circa 3%, bere de anduranță cum o numesc cunoscătorii, însă o parte dintre neofiții locali o considerau o bere puternic alcoolizată, pentru că pe etichete apăreau înscrisurile de 11-12 grade, acestea fiind însă procentul de zahăr conținut de mustul inițial, nu concentrația de alcool. Fabrica de bere Bermar și-a încetat activitatea în anul 1996. O zbatere scurtă într-o istorie a berii artizanale maramureșene.

 

De asemenea, pentru respectarea adevărului istoric, berea era una care în standardele de calitate de astăzi ar fi considerată mediocră. Însă era ieftină, naturală și proaspătă. Iar această scriere nu are ca subiect calitatea berilor produse în Baia Mare, ci istoria lor aproape pierdută. Este o piedică-n calea uitării (știți, Oracolul dintr-a opta). De altfel, dacă ne păstrăm luciditatea și raționăm fără patos patriotico-local, cu excepția berii produse de Proberco după rețeta „Hopfen König” („Regele hameiului”), în Maramureș (și nici în partea nordică a țării) nu s-a produs nicicând bere foarte bună.

 

Proberco, mărirea și decăderea

 

Cam în aceeași perioadă cu Bermar, în Baia Mare s-a deschis fosta Fabrică de Bere inițiată în regimul comunist, dar finalizată după scoaterea acestuia în afara legii. Fabrica Proberco, situată pe strada Fabricii, în zona industrială vest a orașului, s-a constituit în 1991 ca o societate pe acțiuni cu 5 acționari: statul român (a cărui participație a fost fabrica propriu-zisă, investiție calculată la 728 de milioane de lei, cuantificată în 72,8% din acțiuni), Trustul Miron (cu o participație de 180 de milioane de lei, cuantificată în 18% din acțiuni – controlat de Martin Miron), firma austriacă GHG Getränkehandelsgesellschaft (a cărei participație a fost instalațiile de filtrare care garantau un termen de valabilitate a produsului de 6 luni după îmbuteliere, fără să necesite pasteurizarea  – investiția a fost calculată la 52 de milioane de lei, cuantificată în 5,2% din acțiuni), BMB SA (firmă româno-austriacă cu acționari în majoritate salariați ai fabricii, a cărei participație a fost de 40 de milioane de lei, cuantificată în 4% din acțiuni).

 

Această firmă a cumpărat licența de la austrieci și a produs berea Hopfen König. Reclama tv îl avea ca personaj principal pe Florin Piersic, care explica strategia turnării berii, spunând că spuma trebuie să fie de două degete. Managerul fabricii era inginerul Mihai Filip. Fabrica din Baia Mare producea 165.000 litri pe zi (circa 600.000 de hectolitri pe an). Mândria băimărenilor de a produce o bere bună (mai subliniem o dată: în fapt produceam, legal, o bere austriacă) a durat până în mai 1994, când fabrica a fost cumpărată de una dintre cele mai vechi companii producătoare de bere din lume, belgienii de la Interbrew.

 

Belgienii au renunțat (în 1997) la povestea cu patriotismul local, doar ei au plătit să închidă berea concurentă (Hofpen König), și au început să producă la Baia Mare berile holdingului-mamă: Noroc, Stella Artois și Bergenbier. În mai 2007, Interbrew a fuzionat prin absorbție InBev România SA și în octombrie 2007 a închis fabrica de bere cu totul (pe atunci, directorul fabricii din Baia Mare, care avea circa 70 de salariați, era Corin Oprișa), scoțând-o la vânzare contra sumei de 5 milioane de euro.

 

Alte beri băimărene din anii 90 și de acum

 

În municipiul reședință al Maramureșului, au mai fost câteva firme care au produs bere, de regulă pentru perioade scurte, de exemplu Inter-Metron SA (începând din 1996 au produs berea Frauenbach) sau Fodo Manufacturing SRL (1997-2003 au produs berea artizanală Fodo).

 

Și acum se mai produce bere artizanală în Baia Mare (berea Acord bavarez, nefitrată, nepasteurizată, produsă din două tipuri de malț, hamei, drojdie de bere și apă).

 

Cătălin VISCHI



ATENȚIONARE! * Articolele de pe acest site sunt proprietatea autorului 2mnews.ro și sunt protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conținutul fiecărui articol poate fi preluat în limita a 500 de caractere, cu citarea sursei și inserarea vizibilă a link-ului către articolul respectiv. În caz contrar, autorul textului preluat fără respectarea condițiilor se va adresa instanțelor de judecată. Vă mulțumim pentru înțelegere.

1 COMENTARIU

  1. Vă mai aduceți aminte?cum a fost avansat la gradul de general al producătorilor de BERE din rumunica directorul filip .,în Concluzie orice picior kur este spre binele tradatorilor de ȚARĂ.,acum toate fabricile de BERE sînt în jurul Bucurestiului(Lângă GROAPA DE GUNOI GLINA)Vă dați seama ce Consumă Românii?.,AVEM NOROC CU FABRICA DE LA ALBA IULIA CU APĂ DIN MUNȚII APUSENI (ALBACHER VO RECOMAND CU PLACERE ȘI SĂ ȘTIȚI FRAȚI ROMÂNI CĂ ESTE GARANTATA CA FIIND CEA MAI BUNĂ BERE DIN EUROPA. ÎNCERCAȚI să vă Convingeti.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here