INCREDIBIL – Reabilitare de șmecheri: administratorul fostului Palat Episcopal din Baia Mare montează un… eșafodaj de sprijin, să nu cadă toată clădirea

SOLUȚIA-MINUNE, DUPĂ 3 ANI. La 3 ani de la prăbușirea peretelui principal al fostului Palat Episcopal din Baia Mare (monument istoric de importanță locală edificat în urmă cu 130 de ani!), administratorul clădirii (Pareto Grup IPURL, lichidator judiciar al firmei în faliment Tricomar SA) a solicitat autorizație de construire, dar nu pentru reabilitare, ci pentru a monta… un eșafodaj de sprijin, să nu cadă toată clădirea. În plus, pentru eliminarea infiltrațiilor masive de apă în pereții clădirii… o să-nlocuiască jgheaburile de scurgere a apei pluviale.

… să mimăm că ne pasă

Sigur, în acest fel nu se reabilitează și nici măcar nu se pune în siguranță edificiul și nici nu se elimină infiltrațiile de apă, dar e un mod de a mima că se face ceva pentru o clădire lăsată să se dărâme după ce a fost construită de băimărenii care trăiau aici în urmă cu 130 de ani. Atât se poate face pentru clădirea în care a locuit între anii 1931-1948 primul episcop al Maramureșului, greco-catolicul dr. Alexandru Rusu.

În aprilie 2016, Primăria amendează Tricomar cu 2.500 de lei pentru starea de degradare a clădirii. Pareto Grup IPURL contestă amenda în instanță și câștigă, instanța decizând înlocuirea amenzii cu… un avertisment. În 17 septembrie 2017, o parte a acoperișului clădirii a fost avariat. O jumătate de an NIMENI nu a intervenit pentru a repara acoperișul. A plouat și nins în clădire o iarnă întreagă. În noaptea de 22 spre 23 martie 2018, din cauza infiltrațiilor semnificative, o parte din peretele principal al clădirii, care se afla sub porțiunea de acoperiș avariată, se prăbușește. Timp de 3 ani NIMENI nu face nimic.

La producerea incidentului, reprezentanții lichidatorului Pareto Grup (coordonat de Liana Gabriela Iancu), au precizat că legea spune că lucrările de acest tip se pot face doar din banii firmei insolvente, dar Tricomar nu are bani. Acum, se cere autorizație să se monteze „un eșafodaj pe fațada clădirii monument istoric, pentru sprijin, și să se revizuiască jgheaburile (pentru eliminarea infiltrațiilor de apă)”. Pentru că lucrările sunt descrise ca fiind urgente (până acum n-au fost), se vor face fără documentație tehnico-economică (aceasta va fi definitivată până la încheierea executării lucrărilor).

Istoria de 130 de ani a unei clădiri din Baia Mare

Fostul Palat Episcopal din Baia Mare a fost edificat din banii orașului și ai statului, în perioada 1891-1892, pe strada cu denumire metamorfozată din Felsőbányai utca în Mareșal Malinovschi (în anii 50, ai subjugării sovietice), apoi în Baia Sprie (în anii comunismului) și astăzi în Vasile Lucaciu.

Clădirea a fost construită în apropierea locului unde în 1771 a fost prima biserică românească din oraș și unde mai apoi (în perioada 1905-1911), din banii credincioșilor și ai Ministerului Cultelor s-a edificat Catedrala Greco-Catolică (astăzi trecută prin furt în patrimoniul/administrarea Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului, instituție controlată de Iustin Sigheteanul, și rebotezată Biserica „Adormirea Maicii Domnului”).

Inițial, clădirea a fost sediul Școlii Civile de de Stat pentru Fete Baia Mare (cunoscută și sub denumirea Școala medie de fete sau Școala gimnazială de fete), în anii ’30 fiind autoritatea locală cedând dreptul de folosință cultului religios majoritar (greco-catolic) – Baia Mare devenind în acea perioadă reședință a Episcopiei Greco-Catolice, cu jurisdicție asupra actualelor județe Maramureș, Satu Mare și (parțial) Sălaj. De atunci și până la naționalizarea comuniștilor, clădirea a fost reședința episcopală greco-catolică.

În 1966, regimul comunist o întabulează pe statul român și, la scurt timp, o transformă în secție a Întreprinderii de Tricotaje Unitatea din Sighetu Marmaţiei. În 1990, secția din Baia Mare devine unitate aparte și își schimbă denumirea în Tricomar.

În 1994 se privatizează prin metoda MEBO (acronim din engleză pentru Management Employee Buyouts, metodă de privatizare ce presupune trecerea mijloacelor de producție ale unității economice care se vrea privatizată din proprietatea statului în proprietatea angajaților). În timp, angajații își vând acțiunile, iar la sfârșitul anilor 2000, acţionarul majoritar devine Textile Group din Oradea.

Tricomar Baia Mare a urmat pașii prăbușirii economice: insolvența. Este numit lichidator judiciar Pareto Grup IPURL. În 19 decembrie 2007 se declară începerea procedurii falimentului, deși creanțele (datoriile) erau cifrate la aproximativ 5 milioane de lei, adică aproape 50% din valoarea bunurilor pe care le deținea. La începutul anului 2008, Pareto scoate la vânzare prin licitaţie bunurile cu suma de 9,6 milioane de lei (din care 2,2 milioane de lei era prețul evaluat al fostului sediu administrativ al Tricomar), iar administrația locală, conform legii, primește drept de preemțiune la cumpărarea clădirii.

Consilierii locali sunt de acord să cumpere clădirea și să o transforme în azil pentru bătrâni. La cererea creditorilor, instanța refuză strategia lichidatorului și cere vânzarea pe de-a-ntregul a patrimoniului (cu clădirile adiacente, terenul și utilajele depășite tehnologic ale fostei fabrici).

Nimeni, niciodată nu a mai fost interesat de achiziția patrimoniului Tricomar, creditorii (statul) rămânând cu paguba și curând și fără patrimoniu, acesta degradându-se pe zi ce trece. De altfel, valoarea patrimoniului Tricomar a scăzut în 12 ani de la 9,6 milioane de lei (în 2008) până la 3 milioane de lei. În fapt, cădirea nu mai are nicio valoare, valoros fiind doar terenul pe care e amplasată.

Cătălin VISCHI