IDENTITATE DECONSPIRATĂ – Cine plătește poluarea râurilor Someș și Tisa cu metalele grele provenite din minele închise din Maramureş

POLUARE. În 17 februarie 2021, s-a consemnat, nimeni nu mai contabilizează a câta oară, o nouă poluare a râurilor cu metale grele (cu concentrații care depășeau nivelul admis la fier, mangan, zinc, cupru, cadmiu), provenite din apele neepurate deversate de la o mină închisă din județul Maramureș (pentru statisticieni, Mina Băiuț, de metale neferoase). Sedimentele depuse în mină au fost luate de apă, ajungând în pârâul Băiţa, mai apoi în râul Lăpuş şi Someș și, în final, în Tisa.

Evident în astfel de cazuri, s-a ajuns la o dispută diplomatică între Ungaria (statul poluat) și România (statul poluator), care a avansat până la nivel prezidențial (preşedintele Ungariei, János Áder, i-a trimis preşedintelui României, Klaus Iohannis, o scrisoare în legătură cu aceasta, cerându-i ca România să facă paşii necesari pentru evitarea acestor poluări, “devenite deja regulate”).

Din fericire (dacă-n astfel de cazuri poate exista vreo fericire), datorită măsurilor luate de români și maghiari (au fost acționate ecluzele), dar în special a cantităților mari de apă de pe râurile alimentate de ploi și zăpezi topite, concentrația de metale grele s-a diluat (foto mic stânga, pe Tisa, la Vásárosnamény, concentraţia de metale grele s-a dizolvat de 2,5 ori), iar la estuarul Bodrog de la Tokaj, debitul de apă a diluat și mai mult apa contaminată), nu a existat mortalitate piscicolă.

Cine plătește, cine e în spate

OK, de regulă poluările acestea sunt mușamalizate. În cazul de față, când unda de poluare trece granița, măcar de dragul legilor europene cineva plătește. Cine plătește acum? Simplu, un sereleu înregistrat în Timișoara care ia mulți bani tocmai pentru a trata/neutraliza apele de mină.

Acest sereleu se numește Explo Mining Coal și este controlat de Cătălin Grigore Valentin Vrânceanu (foto mare sus, în mijloc, 48 de ani), soţul fostei șefe DIICOT Caraş Severin, procuroarea Carmen Vrânceanu – asociata sa și administratorul scriptic, “pe hârtie”, al firmei este Ana Vrânceanu (mama acestuia, în vârstă de 79 de ani, care locuiește în comuna Zorlențu Mare – jud. Caraș Severin). Cei de la Apele Române, agitați acum din cauza amplorii poluării (și a banilor pe care se pregătește să-i ceară Ungaria ca daune și acoperirea cheltuielilor cu intervențiile), susțin că firma lui Vrânceanu “va suporta, conform legii, toate cheltuielile aferente poluării, pe principiul Poluatorul plătește”.

Până la plată, însă, firmei lui Vrânceanu i s-au impus trei măsuri obligatorii și imediate, pe primele două neavând cum să le facă, iar a treia fiind fără efect. Cele 3 măsuri sunt: 1) să întreprindă toate acțiunile necesare pentru diminuarea și eliminarea poluării; 2) să depolueze și să igienizeze de urgență malurile și albia majoră a cursului de apă Băița; 3) să monitorizeze permanent calitatea apelor de mină care ajung în cursul de apă.

În Maramureș, în vara anului pandemic 2020, când lumea stătea cu masca pe gură și nu prea era atentă la apele de mină, ci la SARS-CoV-2, instituția statului numită Conversmin i-a livrat firmei lui Vrânceanu trei bucăți contracte-cadru (pe mai mulți ani) pentru întreținerea și exploatarea stațiilor de epurare a apelor din 3 mine din Maramureș (Aluniș Fața Mare-Valea Colbului, Tyuzosa și Nistru 9 Mai-11 Iunie).

Dacă vă-ntrebați câți bani se livrează din pușculița statului, la care contribuim cu toții, pentru a plăti ca o firmă să aibă grijă de epurarea apelor de mină și să nu se polueze râurile, aflați acum: firma lui Vrânceanu încasează pentru cele 3 stații de epurare un total de aproape 300.000 de lei + TVA. O sumă consistentă pentru a presta un serviciu bine…

Dar poate că firma are oameni insuficienți, pentru că nu acționează doar în Maramureș. De pildă, în vara anului trecut, cam după ce Vrânceanu semna contractele din Maramureș care urmau să-i aducă un purcoi de bani, a donat un eurocontainer spitalului din Reșița, de 20.700 de lei, iar primarul Ioan Popa l-a numit “cunoscutul om de afaceri” și i-a mulțumit public “și pe această cale, pentru implicarea sa în viața comunității”. După ce i-a mulțumit public și pe această cale, Vrânceanu a semnat un contract de peste 2,3 milioane de euro, la care a licitat singură, cu firma de apă-canal din Caraș-Severin, pentru construirea și reabilitarea surselor de apă și stațiilor de tratare a apei din Reșița, Bocșa, Anina și Oravița.

Sau poate că are destui oameni, dar nu e bine administrată: una din firmele lui Vrânceanu, intrată între timp în insolvenţă, este acuzată de fostul administrator judiciar al Complexului Energetic Hunedoara de devalizarea companiei de stat, dar Vrânceanu a parat acuzația spunând că a fost şantajat de mafia cărbunelui din Valea Jiului.

Cert e că nu merge! Situația de săptămâna trecută este un nou exemplu al riscurilor pe care le reprezintă apele de mină neepurate pentru calitatea cursurilor de apă din județul Maramureș. Cum am precizat deja, bani se dau pentru asta și nu puțini…

De ce se întâmplă și ce ar trebui făcut

De ce se ajunge aici, în situația aceasta a poluării permanente a râurilor? Specialiștii consultați de 2mnews spun că în România nu au fost luate măsuri pentru epurarea apelor de mină, acestea fiind amplasate în zone izolate, greu accesibile și, mai ales, greu verificabile. “Pentru că nu s-au construit stații de epurare performante, la fiecare ploaie mai hotărâtă din minele noastre se scurg ape puternic acide (pH în jur de 2). Sunt periculoase, sau doar facem noi mofturi? Sunt foarte periculoase, fiind încărcate cu concentrații ridicate de metale grele toxice, cancerigene, care se acumuleaza în sedimente, în organisme acvatice, poluează freaticul etc.”.

Se poate face ceva să eliminăm aceste poluări ciclice? “Da: stații de epurare deservite de pricepuți, nu de politruci. În mod normal, după decantarea și filtrarea apelor epurate rezultă un namol cu concentrații ridicate în metale grele, acesta putând fi exploatat pentru recuperarea metalelor din conținut (în urma procedurii ar rămâne un nămol neutralizat). Sunt calcule economice care indică faptul că o parte semnificativă din costul funcționării stațiilor de epurare poate fi acoperită din prețul metalelor recuperate”.

În fine (și la final), o precizare: preşedintele Ungariei, János Áder, i-a amintit în scrisoarea oficială preşedintelui Iohannis despre directivele europene cu privire la deşeurilor miniere și… răspunderea penală în probleme de protecţia mediului. În timpul ăsta, noi ne jucăm de-a epurarea bugetului public pentru lipsa de epurare a apelor de mină.

Cătălin VISCHI