FURTUL UNEI CLĂDIRI – Cazul „Ocnaşii”: în cea mai bugetată instituţie publică, protejaţi instituţional, şefii au facturat în fals reabilitarea unei clădiri şi au împărţit banii

5
5062
Dumitru Dumuța, Nicolae Boitor și Maria Griguță

„În 25 de ani de presă, pentru prima dată putem prezenta

dovezi atât de evidente ale unui furt instituţional organizat.”

(Cătălin Vischi)

 

GRUP INFRACŢIONAL. Subiectul prezentei scrieri a avut loc în vara anului 2013, documentarea cazului începând în urmă cu câteva luni şi fiind înfăptuită de jurnalişti de investigaţie şi documentarişti din Grupul de Investigaţii 2mnews care au adunat dovezi, veţi vedea, edificatoare, în privinţa modului de operare al unui grup ce îndeplineşte caracteristicile infracţiunilor organizate. Am denumit dosarul „Ocnaşii”, pe parcursul lecturii veţi înţelege de ce.

 

Toate acţiunile întreprinse pentru finalizarea demersului nostru au respectat în totalitate normele jurnalismului de investigaţie şi este susţinut de numeroase imagini foto şi video, multiple documente oficiale, documente contabile, declaraţii scrise şi înregistrări audio ale martorilor, surselor şi ale celor implicaţi care au acceptat să-şi expună public punctul de vedere, precum şi dovezi de respingere a posibilităţii de a explica ceea ce s-a întâmplat din partea altor persoane implicate care au optat să se acundă în spatele tăcerii (pentru că Omerta a funcţionat şi în acest caz).

 

Articolul face referire directă la strategia şi faptele nelegale prin care un grup influent format din numiţii Boitor Nicolae (la data faptelor, director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului – DGASPC – Maramureş), Maria Griguţă (şi atunci şi acum director economic al DGASPC Maramureş) şi Dumitru Dumuţa (la data producerii faptelor, secretarul judeţului, acum administrator public al judeţului), sub umbrela protectivă a lui Zamfir Flore Ciceu (la data producerii faptelor, preşedintele CJ Maramureş, instituţie care are în subordine DGASPC) şi cu aportul omului de afaceri Ioan Ciocaş (proprietarul şi administratorul firmei Oana SRL Baia Mare), au reuşit – prin fals, uz de fals şi abuz în serviciu – să factureze şi să deconteze valoarea reabilitării unei clădiri, operaţiune executată, în fapt, gratuit, de o fundaţie umanitară din Germania.

 

Banii plătiţi pentru lucrări care erau deja efectuate au provenit din bugetul public al judeţului Maramureş şi au fost „spălaţi” prin firma lui Ciocaş, Oana SRL Baia Mare. Urmează povestea unui caz real în care echipa noastră a detectat şi documentat numeroase infracţiuni încadrate în Codul Penal.

 

Dosarul „Ocnaşii” – Premeditarea faptei

 

În 11 iulie 2013, secretarul judeţului, Dumitru Dumuţa, i-a făcut complici pe toţi aleşii din Consiliul Judeţean (CJ) Maramureş la încălcarea legii, punându-şi girul de legalitate pe proiectul unei hotărâri despre care ştia că este nelegală. Asta dovedeşte premeditarea faptei prin care se pregătea deturnarea unor fonduri ale DGASPC în bugete private.

 

Prin respectiva hotărâre, adoptată în unanimitate de cei 30 de consilieri judeţeni prezenţi, CJ Maramureş aprobă ca instituţia din subordinea sa, DGASPC, să semneze o convenţiune de colaborare cu Asociaţia de Ajutor Ecumenic Okumenische Hilfe Seelscheid (OHS) e.V. din Germania. Nemţii urmau să execute reabilitarea Casei de Tip Familial nr. 1 Ocna Şugatag – denumirea dosarului vine de la localitatea în care s-au desfăşurat faptele -, suportând toate costurile lucrării (108.000 euro), mai puţin cele ce ţin de organizarea de şantier, care reveneau DGASPC (17.900 lei + TVA).

 

De asemenea, DGASPC, prin CJ Maramureş, se obliga să păstreze destinaţia clădirii până în vara anului 2023. Aici a comis secretarul Dumuţa prima nelegalitate: i-a îndemnat pe consilierii judeţeni să voteze, girând legalitatea proiectului, deşi clădirea respectivă nu aparţinea nici CJ Maramureş, nici DGASPC Maramureş, nici Consiliului Local Ocna Şugatag, despre care Dumuţa i-a înştiinţat pe consilierii judeţeni că sunt proprietari şi că au dat clădirea în folosinţa Direcţei de Protecţie a Copilului.

 

Mihai Ivaszuk, primar Ocna Șugatag

Traducerea efectuării, ca instituţie publică, a unei investiţii într-un bun pe care nu îl deţii în proprietate a oferit-o Mihai Ivaszuk, primarul din Ocna Şugatag: „Asta se numeşte, simplu: spălare de bani”. De altfel, Ivaszuk susţine că respectiva clădire este a CL Ocna Şugatag, numai că CJ Maramureş a luat-o în „stăpânire” şi susţine acum este proprietar. „Chiar mâine (n.red., azi, 25 aprilie 2017) avem proces pe această speţă cu CJ Maramureş, pentru că ei, după ce le-am dat voie să o folosească pentru copii (am dat-o în folosinţa DGASPC 15 ani, apoi 10 ani), s-au făcut proprietari”.

 

Problema, pe care mimează că nu o înţelege Ivaszuk, este că această violare a dreptului de proprietate a CJ Maramureş este impusă tocmai de decizia din iunie 2013: CJ a aprobat ca DGASPC să facă o investiţie într-o clădire care nu le aparţinea, ceea ce e o infracţiune pedepsită de Codul Penal şi acum forţează „naţionalizarea” în justiţie a clădirii pentru a elimina nelegalitatea pe care deja au săvârşit-o. Cei din CJ n-au nimic cu cei din Ocna, dar trebuie să le ia clădirea în proprietate pentru a scăpa basma curată.

 

În fapt, adevăratul proprietar este Statul român, clădirea (cunoscută în sistem sub denumirea „Cabana”) fiind construită de silvici, pe vremea comuniştilor, fapt recunoscut şi de primarul Ivaszuk, care susţine că aceştia „nu au mai revendicat-o după ’90 şi am solicitat să intrăm noi, Ocna Şugatag, în posesia ei şi ni s-a dat” – ca la naţionalizare. Adevărul însă e că imobilul a rămas înscris pe Statul român, iar în raportul intern privind valorificarea inventarierii patrimoniului DGASPC, se recunoaşte fără echivoc: „Pentru CTF nr. 1 Ocna Şugatag (…), Curtea de Conturi a stabilit că (n.red., investiţiile) nu erau justificate, clădirea nefiind în patrimoniul Consiliului Judeţean Maramureş”. Limpede? Vorba lui Ivaszuk, „spălare de bani”.

 

Reabilitarea nemţească

 

Cabana Ocna Șugatag

În vara anului 2013, Cabana din Ocna Şugatag, în care locuiau 12 copii orfani, era într-o stare avansată de degradare: ploua prin acoperiş, era igrasie, instalaţia de căldură era nefuncţională. Opt ingineri şi oameni de afaceri, membrii fundaţiei caritabile din Germania, îşi iau concediu şi vin în Ocna Şugatag să repare clădirea. Aduc cu ei două TIR-uri de materiale necesare reabilitării complete a băilor, izolării termice, construirii unei centrale termice şi a unui şemineu. Copiii sunt mutaţi la un centru din Călineşti.

 

Cei opt nemți

Martor cu identitatea protejată: „Nemţii au venit cu toate materialele necesare reabilitării Cabanei de la Ocna Şugatag. Le-au adus cu două TIR-uri, sunt şi fotografii de la momentul respectiv: toate geamurile termopan, uşa de la intrare, pervazuri de aluminiu, toate caloriferele, centrala termică, toată instalaţia de cupru, toate fitingurile, burlane, horn, căzi de baie, vas wc, chiuvetă, toată faianţa, gresia, adezivi, amorsă, şape, material izolant pentru pod şi mansardă, tot polistirenul, material pentru placarea podului şi mansardei, toate materialele necesare construirii şemineului… În fine, tot ce era necesar pentru proiectul renovării. Înţelegerea a fost aşa: DGASPC avea cuprinşi în buget toţi banii necesari pentru reabilitare, însă nemţii au spus că fac reabilitarea pe banii lor, iar banii Direcţiei puteau fi repartizaţi pentru altă nevoie a sistemului de protecţie. Dar n-a fost cum s-a discutat”.

 

Cei opt nemţi au lucrat timp de 10 zile, de dimineaţa până seara şi de luni până duminică, şi-au terminat treaba, au făcut curăţenie, au predat lucrarea („în timpul ăsta, Boitor venea seara să mănânce şi se uita la ei”) pe care au evaluat-o la 120.000 de euro, şi-au făcut o poză cu copiii fericiţi că au casă nouă şi au plecat.

 

Reabilitarea „ciocaşească”

 

Centrala termică

Nicio lucrare, material sau obiect nu a fost introdus în contabilitatea DGASPC, acţiunea limitându-se la a înregistra ca act de donaţie din partea fundaţiei din Germania un microbuz şi câteva mici bunuri (o bicicletă, o trotinetă etc.). Despre materialele şi dotările folosite în reabilitarea Cabanei, cumpărate şi înregistrate în contabilitatea fundaţiei germane la un total de 108.000 de euro, nimic, niciun cuvânt.

 

Raport intern: „Atât materia primă, cât şi efectuarea lucrărilor au fost efectuate de către Fundaţia Okumenische Hilfe, Germania. Aceste lucrări au fost avute în vedere de d-nul Boitor şi d-na director economic Griguţă Maria, fiind negociate aceste lucrări direct cu ei. La nivel de centru nu se ştia că nu s-a înregistrat în contabilitate serviciile prestate de fundaţia mai sus menţionată.”

 

Să revenim, însă, la bani. Căci acum e momentul îndestulării! Pe repede-înainte, chiar după plecarea nemţilor, Boitor solicită CJ, la rectificarea bugetară, bani pentru investiţia de la Ocna Şugatag. Dumuţa îl sprijină, din postura de secretar al judeţului şi de preşedinte al Colegiului Director (un soi de Consiliu de Administraţie) al DGASPC – ăsta dacă le spune habarniştilor de consilieri judeţeni că ceva e legal, restul nu mai contează şi nimeni nu se întreabă dacă chiar e legal, tehnica bătrânului jurist comunist fiind ca atunci când e prins cu ocaua mică să mimeze suferinţa vârstnicului şi să şoptească, stins, „Aşa am interpretat eu legea”.

 

În fine, se dau banii de la CJ, e adusă o firmă (fireşte, nu orice firmă) să finalizeze lucrarea: mai trebuia montată baia de la parter, nişte burlane şi conexiunile la reţeaua electrică. Pentru desăvârşirea raptului public a fost aleasă SC Oana SRL Baia Mare, al cărei patron şi administrator e Ioan Ciocaş, supranumit în Baia Mare „Regele Buzilor”, firma sa gestionând toaletele publice din municipiu (cele din Piaţa Păcii şi din Parcul Municipal).

 

Firma sa are ca obiect principal de activitate construcţii, însă gestionează toalete, vinde napolitane, are zeci de contracte cu instituţiile statului făcând de la şarpante şi termopane, la livrare de produse de curăţenie şi pampers. Doar în perioada 2007-2015, Oana SRL Baia Mare a executat 24 de contracte de pe SEAP în valoare totală de peste 1,3 milioane de euro. O firmă care a avut între 1 şi 8 angajaţi, iar în 2015, când figurează cu… 0 angajaţi, a reuşit să facă profit net de 144.000 de lei, la o cifră de afaceri de 913.000 de lei. Cu niciun angajat (adică, măcar 2 trebuie să aibă la toalete… pe ăştia, cei de la ITM nu-i întreabă nimic?).

 

Neamț muncind

Localnic cu identitatea protejată: „Nemţii, când au plecat, au terminat tot sistemul de încălzire (centrala termică, şemineul), baia de la etaj, izolaţia termică, au montat geamurile… A mai rămas să facă DGASPC baia de la parter, însă şi la aceasta nemţii au lăsat toate materialele necesare: faianţă, cădiţele de duş, vase wc, bideu, ţevi, racorduri, până şi adezivi, amorsă şi vopsea lavabilă au cumpărat şi le-au lăsat la dispoziţia DGASPC. După ce au plecat nemţii, a venit o firmă. A lui Ciocaş. Erau doar doi ţigani (n.red., romi) minori, de 14-17 ani, din Hatvan care lucrau „la negru”. Ce să se priceapă ăia? Au venit ş-au dat cu var cu materialele lăsate de nemţi. Atât. Nici nu predaseră lucrarea când a început să crape zugrăveala. Au făcut lucru de mântuială, au montat greşit pantele de scurgere a burlanelor şi în loc să se scurgă apa, rămânea în jgheaburi. Şi burlanele alea erau aduse de cine ştie de la cine de-acasă, încropeală, făcute din bucăţi…”

 

Repede-repejor, cu viteza cu care se crăpa lavabila întinsă de romii care lucrau „la negru”, directorul general Boitor Nicolae şi directorul economic Maria Griguţă au semnat sau vizat, cadenţat şi cu abnegaţia „profesioniştilor”, situaţii de lucrări, recepţii, aprobând spre plată suma de 132.495 de lei pentru achiziţii şi lucrări care au fost făcute, de fapt, de fundaţia din Germania.

 

2mnews deţine dovezi care atestă facturarea dublă (adică facturi pe lucrări sau achiziţii făcute de fundaţia din Germania şi care au fost atribuite şi plătite firmei lui Ciocaş), precum şi dovezi evidente şi mărturii că semnăturile cel puţin ale unui membru al comisiei DGASPC de pe procesele verbale de recepţie nu îi aparţin respectivului, fiind grosolan falsificate. Însă, în acea nebunie după „pleaşca” ivită (bani în buget pentru a realiza o lucrare finalizată gratuit), nu mai conta nimic (VEZI GALERIA FOTO DE LA SFÂRȘITUL ACESTUI ARTICOL PENTRU DOCUMENTE).

 

„Pionul” Boitor, ascunsul Ciocaş şi pensionarul Dumuţa

 

Reacţiile celor implicaţi. Ioan Ciocaş: „Ăăă, vă cunosc?, nu ştiu… Nu pot să vorbesc acuma, că-s la volan, mă puteţi suna peste două ore?”. Îl sunăm. Nu mai răspunde. Dacă nu mai răspunde, avem timp să mai descoperim următoarele: Ciocaş a venit în lumea contractelor bănoase din bugetul DGASPC pe filiera Marius Vălean (şef birou achiziţii publice) – Maria Griguţă (director economic). E bine să ai amici dedicaţi, corect? Acum să mergem la Boitor, care ne aşteaptă într-o crâşmă discretă (e de 2 ore în pauză de masă, dar nu contează, nici Alina Coste Mădăras, actuala director general, nu e pe la serviciu, deci… şoarecii pe masă!).

 

Lângă șemineu, cu Boitor

Nicolae Boitor: „Nu consider că s-au făcut ilegalităţi acolo. Ceea ce s-a plătit, s-a recepţionat. Faceţi ce ştiţi dumneavoastră… Cine a greşit, să plătească”, îmi spune. Bea suc. Aşa-i zice, suc. Are cămaşă roz-bombon şi sacou gri cu picăţele. Aparent a luat un pumn de Distonocalm. Faţă fără expresie a unui care pare să-şi fi plătit protecţia, convins că nu poate să i se întâmple nimic. În fapt, după ce ne despărţim, fostul şef al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş, Nicolae Boitor, acum şef serviciu în aceeaşi instituţie publică, aleargă agitat la Consiliul Judeţean (CJ) Maramureş.

 

Este filat de GI2 ieşind din sediul instituţiei care administrează finanţele judeţului, însoţit de fostul secretar al Maramureşului, juristul Dumitru Dumuţa. Merge cu un pas în urma „şefului de la judeţ”, ca un comunist cu bască în urma to’aşului Vasile Bărbuleţ. Se duc la o crâşmă să-şi facă strategia post-mortem: ce o să spună astăzi, când voi citiţi despre ceea ce au făcut ei.

 

Un amănunt trecut cu vederea de conducerea CJ Maramureş la momentul demiterii conducerii DGASPC, în 2014, în raportul lui Nicolae Boitor acesta a consemnat executarea lucrării de reabilitare a Cabanei din Ocna Şugatag, atribuind-o exclusiv fundaţiei din Germania. Nici Zamfir Ciceu (preşedinte CJ), nici Gabriel Zetea şi Emil Marinescu (vicepreşedinţi CJ) nu l-au întrebat: „Păi dacă nemţii au executat reabilitarea, pe ce ai cheltuit cei peste 130.000 de lei din bugetul CJ, acordaţi la rectificare în urma solicitării de a reabilita clădirea?”. Nu l-au întrebat pentru că nu erau banii lor, ci ai noştri, ai tuturor. Erau bani publici şi ar fi fost o întrebare indiscretă.

 

 

Grupul de Investigaţii 2mnews



ATENȚIONARE! * Articolele de pe acest site sunt proprietatea autorului 2mnews.ro și sunt protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conținutul fiecărui articol poate fi preluat în limita a 500 de caractere, cu citarea sursei și inserarea vizibilă a link-ului către articolul respectiv. În caz contrar, autorul textului preluat fără respectarea condițiilor se va adresa instanțelor de judecată. Vă mulțumim pentru înțelegere.

5 COMENTARII

  1. 1.Facem apel la bunul simt al serviciilor sa-si inoiasca septelul. Dumuta isi trage deja picioarele pe coridoare si mai are putin pana sa se si beseasca. De buna voie nu va pleca mai ales ca nimeni nu-i iese din vorba.
    2. Ciocas se amesteca si in renovarea consiliului si impreuna cu Span, prezent in multe proiecte si combinatii politice, au facut alt acoperis decat cel aprobat initial si iarasi nimeni nu a patit nimic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here