EXCLUSIV – Pornind de la o poză din anul 1949: Fascinanta istorie a „Centralei Minelor”, un edificiu emblematic abandonat în mijlocul Băii Mari

0
576
„Centrala Minelor” (clădirea Remin) în 1949
Statuia din fața sediului Remin – 1951 (carte poștală din epocă)

DOCUMENTAR. 1949, Baia Mare. Imaginea pe care o aveţi în faţă datează de atunci. Nu s-au schimbat prea multe. A fost postată, la intrare, statuia unui miner dăltuit iniţial în ipsos, în anul 1951 – a sculptorului local Vida Gheza -, înlocuită apoi, în 1958, cu o copie din gresie care dăinuieşte şi azi, aşa cum a dăinuit şi clădirea din imagine, fosta Centrală a Minelor. Astăzi, la 10 ani de la falimentarea instituţională cu premeditare a mineritului românesc, căldirea e o ruină abandonată în centrul administrativ al urbei.

 

Scrierea de faţă şi-a propus să refacă istoria acestei clădiri emblematice din Baia Mare, ca un răspuns la numeroasele date contradictorii şi false propagate în spaţiul public, principala motivaţie fiind ca datele oficiale pe care 2mnews vi le prezintă să devină publice şi istoricul edificiului să nu mai fie mistificat de acum înainte.

 

Pentru documentarea articolului s-au reţinut şi cumulat concluzii ale cercetărilor de specialitate întreprinse de muzeograful Lucia Pop, dr. Viorel Rusu – director al Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie  – şi dr. Robert C. Tökölyi – arhivist la Arhivele Naţionale Maramureş -, precum şi date cuprinse în documente ale vremii.

 

Istoria unei clădiri

 

„Centrala Minelor” în 1952

Construcţia clădirii a început în anul 1934, iar procesul de edificare a fost finalizat după şase ani, în vara anului 1940, înainte de venirea armatei (şi apoi a administraţiei) horthyste în Baia Mare (una din variantele false susţin că edificiul a fost ridicat în timpul adminitraţiei horthyste). Decizia ridicării emblematicei clădiri a fost luată în timpul administraţiei conduse de Alexandru Iancu, un inginer miner (strălucit absolvent al Academiei Miniere fondată de împărăteasa Maria Tereza în Schemnitz, pe atunci parte din Regatul Ungariei, acum Banská Štiavnica, aparţind de Slovacia).

 

Iancu era directorul general al Minelor şi Topitoarelor Statului, iar decizia construirii clădirii ţinea tot de minerit, principala ocupaţie a localnicilor, şi avea ca argument nevoia de specializare a celor care munceau în industria minieră pentru a se putea exploata la maximum parametrilor economici minereurile extrase. Pe atunci, maiştri minieri erau avansaţi din rândul minerilor experimentaţi, iar învăţământul de specialitate se rezuma la un soi de şcoală profesională.

 

Abia atunci, în perioada interbelică, învăţământul minier din Baia Mare a devenit relativ încorporat în structuri bine definite, prin apariţia Şcolii de maiştri minieri şi metalurgi. Pentru că acea nouă structură de învăţământ avea nevoie de un sediu, s-a luat decizia construirii acestuia.

 

Între timp, şcoala minieră s-a transformat, în 1937, în Şcoala de conductori tehnici minieri şi metalurgi – conform „Regulamentului pentru funcţionarea şcolilor miniere din ţară”, publicat la tipografia Ducret din Baia Mare, în 1938. Conform ziarului „Unirea” nr. 27 (3 iulie 1937), „foaie bisericească-politică” ce apărea la Blaj, „Şcoala de conductori tehnici minieri metalurgi de la Baia Mare are scopul de a forma personalul tehnic care să colaboreze cu inginerii la lucrările miniere şi chimico-metalurgice de orice fel”. Pentru primul an nu se percepea nicio taxă şcolară (doar întreţinerea, 1.000 lei/lună) şi aveau să fie declaraţi admişi 50 de elevi, din care 25 cu bursă integrală. Şcoala urma să fie mutată în noul sediu când acesta avea să fie finalizat.

 

Pe considerente politice, Iancu, un apolitic, a fost demis pe prefectul vremii pentru numirea unui primar liberal, însă construcţia fusese demarată şi a continuat în cei şase ani, în timpul mandatelor a încă cinci primari: avocatul Aurel Nistor, preotul Romul Ciontea, Zeno Barbul, militarul de carieră Gheorghe Niţescu şi avocatul Alexandru Rakoczi-Filip.

 

Edificiul a fost finalizat în vara anului 1940, în timpul mandatului de primar al avocatului Filip (descendentul unei vechi familii nobiliare române din Chioar, primul prefect român şi ultimul edil român al oraşului din perioada interbelică), dar nu a mai apucat să fie tencuit şi zugrăvit exterior (acţiune care are loc abia în anul 1949). Veniseră horthyştii.

 

Succesiunea „chiriaşilor”

 

În perioada 1940-1945, pe timpul administraţiei horthyste, şcoala pentru care se construise clădirea (Şcoala de conductori tehnici minieri şi metalurgi) a fost mutată lângă Brad, la Barza (comuna Criscior, jud. Hunedoara). Între 1945-1955, în clădire a funcţionat Şcoala Tehnică şi apoi liceul minier. În octombrie 1955-1970, după mutarea unităţii de învăţământ cu profil minier, clădirea devine sediul Sfatului Popular al Regiunii Baia Mare şi al entităţii administrative în care s-a metamorfozat acesta (Comitetul Judeţean al Partidului Comunist Român).

 

„Centrala Minelor”, aproximativ 1970

În 1970, după relocarea administraţiei comuniste în noul sediu (Palatul Administrativ, elaborat de un colectiv de arhitecţi condus de Mircea Alifanti), clădirea devine, până în 1980, sediul Institutului de Subingineri Baia Mare. În fine, din 1980, clădirea cunoscută de băimăreni sub titulatura „Centrala Minelor” este sediul Centrala Minereurilor şi Metalurgiei Neferoase Baia Mare (1978-1990) şi al entităţii în care s-a transformat aceasta (Regia Autonomă a Plumbului şi Zincului – 1990-1997) până astăzi când poartă titulatura Compania Naţională de Metale Preţioase şi Neferoase REMIN SA Baia Mare (din 1997).

 

Edificiul este compus din demisol, parter şi două etaje şi ocupă, în suprafaţă desfăşurată 4.460 mp plus edificii adiacente (sala de şedinţe etc.). Valoarea înregistrată  în contabilitatea  REMIN a imobilului, la 31 decembrie 2007, era de aproape 9,5 milioane de lei. În 2012, administraţia publică locală a făcut o nouă evaluare, independentă, a clădirii, rezultând o valoare de aproximativ 5 milioane de lei.

 

Cătălin VISCHI



ATENȚIONARE! * Articolele de pe acest site sunt proprietatea autorului 2mnews.ro și sunt protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conținutul fiecărui articol poate fi preluat în limita a 500 de caractere, cu citarea sursei și inserarea vizibilă a link-ului către articolul respectiv. În caz contrar, autorul textului preluat fără respectarea condițiilor se va adresa instanțelor de judecată. Vă mulțumim pentru înțelegere.

LĂSAȚI UN MESAJ