EXCLUSIV – Cine sunt cei care se îmbogățesc din poluarea râurilor din Maramureș: identitățile administratorilor stațiilor de epurare a apelor de mină, o afacere de 5,67 milioane de lei/an

AFACEREA “PLĂTIREA POLUATORILOR”. Apele de mină contaminate cu ioni de metale grele (fier, mangan, plumb, cadmiu, magneziu, crom, nichel ș.a.m.d.) sau alte substanțe poluante, care se drenează prin fostele mine în râuri și pârâuri, constituie una dintre principalele probleme de mediu cauzate după închiderea minelor. Această scriere are ca subiect devoalarea celor care se îmbogățesc din administrarea stațiilor de epurare despre care se presupune că ar trebui să rezolve / reducă poluarea hidro, neutralizând apele de mină acide (prin decantarea nămolurilor și tratarea cu lapte de var a apelor eliberate în emisarii naturali).

 

Situația în România

 

De la sistarea politică a mineritului în România, soldată cu închiderea a 556 de obiective miniere, și până astăzi, la nivelul întregii țări au fost construite sau retehnologizate… 8 stații de epurare a apelor de mină. Pentru că asta este importanța care se dă poluării mediului într-o țară bananieră condusă de corupți, așa cum este România. Aceste 8 stații de epurare a apelor de mină aparțin statului, prin Ministerul Economiei, via Conversmin SA (o firmă a statului, creată ca generator de sinecuri politice).

 

În urma multiplelor poluări ale râurilor, în anul 2010 România a decis rezolvarea problemei stațiilor de epurare în 7 ani (până în noiembrie 2017). Conform planului, urma să le sporească numeric și să le retehnologizeze real (cu tehnică performată, eficientă).

 

Din acest plan național s-a realizat asta: niște hârtii. Adică NIMIC. Practic, s-au făcut studiile tehnice. Nici măcar n-au fost licitate lucrările fizice. De ce? Pentru că nu s-a alocat NICIUN leu. În plus, ca să ne plângem de mila noastră pe propriul umăr, s-a motivat că situația neclară/problematică a terenurilor pe care sunt amplasate aceste stații de epurare (oricum mult subdimensionate numeric).

 

Situația în Maramureș

 

Din cele 8 stații de epurare a apelor de mină din România (să le numim “noi”, deși nu toate sunt construite post-închidere mine, unele fiind retehnologizate), jumătate, 4, sunt în Maramureș. Acestea sunt amplasate după cum urmează: 1. Aluniș Fața Mare  – Valea Colbului (care poluează râul  Ilba); 2. Tyuzosa – Băița / Nistru (care poluează râul Băița); 3. Toroiaga Emerik II – Baia Borșa (care poluează Cisla – Vișeu – Tisa); 4. Câmpurele 9 Mai – 11 Iunie – Nistru (care poluează râul Băița).

 

Doar în vara acestui an, Conversmin (băgată de stat în insolvență, ca să nu mai poată fi amendată pentru daunele cauzate mediului prin poluarea cu ape de mină) a cumpărat cu circa 1,3 milioane de lei piese de schimb pentru echipamentele din fluxul stațiilor de epurare a apelor de mină: piese pentru pompe, pentru echipamente de măsură a pH-ului, contactori pentru instalațiile de filtrare (cea mai mare parte a banilor, peste 700.000 lei, au fost cheltuiți pentru acest capitol: pânză filtru, site pentru plăcile de filtrare, pompe pentru spălarea benzilor de filtrare, duze splălare filtru etc.).

 

Problema e că aceste investiții seamănă cu a arunca banii pe geam. Iar asta este făcut cu premeditare, fără niciun impact, că oricum, sunt banii statului. 2mnews deține documente tehnice de specialitate înregistrate în instituțiile responsabile și de control a acestei situații, care datează din anul 2006, și în care se precizează: “cu toate dotările moderne realizate, respectiv suflante, dozatoare automatizate de soluție de var, filtre pentru presa pentru namol etc., și în situația în care instalațiile stațiilor de epurare a apelor de mină funcționează normal nu se asigură o epurare optimă, din cauza capacităților reduse de preluare a debitelor de ape de mină (n.red., uneori debitele ating circa 200 ms/h, din care doar un sfert intră în stația de epurare)”.

 

Deci, în loc să facem curățenie generală, fiind jegul cât casa, ștergem puțin praful.

 

“Băieții deștepți” din Maramureș

 

Pe lângă alocările financiare anuale pentru piese de schimb la stațiile de epurare, statul mai sifonează niște bani unor firme numite administratori ai acestora. În Maramureș, de pildă, de cele 4 stații de epurare se ocupă două firme: Explo Mining Coal SRL din Timișoara și Cartel Bau SA din Cluj-Napoca (inițial, de stațiile de epurare se ocupa Domaso Construct SRL din Petroșani, ulterior contractele au fost livrate celor două firme menționate).

 

Explo Mining Coal SRL din Timișoara este specializată pe “lucrări de construcții a proiectelor utilitare pentru fluide” și este deținută în proprietate de Claudiu Daniel Vrînceanu, originar din Caraș-Severin. Presa centrală a precizat că firma este condusă, de fapt, de fiul lui Claudiu Daniel Vrînceanu, Cătălin Grigore Valentin Vrânceanu, care este soţul procuroarei DIICOT Caraş Severin Carmen Vrînceanu. Firma operează „servicii de exploatare şi întreţinere a staţiei de epurare – neutralizare ape de mină” în Maramureș, dar și în Hunedoara și Satu Mare.

 

În Maramureș, firma lui Vrînceanu administrează 3 din cele 4 stații de epurare a apelor de mină, în baza unor contracte-cadru pe 4 ani (aferente perioadei martie 2020 – martie 2024): Nistru 9 Mai – 11 Iunie (contract de 6.585.022,08 lei, sumă care include TVA), Aluniș Fața Mare – Valea Colbului (contract de 6.226.080 lei, sumă care include TVA), Tyuzosa (contract de 3.484.320 lei, sumă care include TVA).

 

Practic, în cei 4 ani (2020-2024), firma lui Vrînceanu va încasa de statul român pentru întreținerea celor 3 stații de epurare din Maramureș suma totală de peste 16 milioane de lei (exact: 16.295.422,08 lei, sumă care include TVA), adică o medie de peste 4 milioane de lei pe an. Anul trecut, Explo Mining Coal SRL a raportat o cifră de afaceri de 10,11 milioane de lei și un profit net de 643.479 realizat cu 68 de angajați.

 

Cea de-a patra stație de epurare a apelor de mină din Maramureș, cea de la Toroioaga, este administrată de Cartel Bau SA. La fel ca în cazurile celorlalte 3, contractul este pe 4 ani (cadru), semnat în martie 2020 (cu valabilitate până în martie 2024) cu o valoare totală de 6.417.432 lei (sumă care include TVA), adică o medie de 1,6 milioane de lei pe an.

 

Firma Cartel Bau SA este controlată de ieșeanul Constantin Cașcaval (din postura de președinte al Consiliului de Administrație și director general – este unul dintre investitorii în proiectul de exploatare a aurului de la Roşia Montană) și are ca principal obiect de activitate lucrări de construcții a clădirilor. Anul trecut, firma a raportat o cifră de afaceri de 3,33 milioane de lei și o pierdere netă de peste 560.000 lei realizată cu 37 de angajați.

 

Concluzia

 

Să conchidem: în fiecare an, statul român, prin sifonul insolvent Conversmin SA – firmă acum condusă politic de băimăreanul Ioan Iustin Talpoș (48 de ani), profesor de istorie & geolog, fost consilier local în Baia Mare (2016-2017) și apoi fost senator (2016-2020), numit Campionul Traseismului politic parlamentar, pentru că într-un singur mandat a trecut prin… 4 partide: PMP, PSD, UNPR, PNL -, plătește pentru gestionarea apelor de mină din Maramureș prin administrarea celor 4 stații de epurare din județ suma de… peste 5,67 milioane de lei pe an (exact: 5.678.213,52 lei/an, sumă care include TVA și care este echivalentă cu circa 1,15 milioane de euro/an).

 

Sinteza sintezei: plătim 1,15 milioane de euro pe an, în fiecare an, ca să ne poluăm râurile. Sigur, banii intră în conturile firmelor (și cetățenilor) de mai sus.

 

Cătălin VISCHI