EXCLUSIV – Cine este discretul miliardar maramureșean din spatele companiei cipriote care a cumpărat Institutul de Cercetări și Proiectări Miniere din Baia Mare

INVESTIGAȚIE – DEVOALARE. Existența în Maramureș a celor mai mari zăcăminte din țară de minereuri de plumb şi zinc, precum și a unor semnificative zăcăminte auro-argentifere şi cuprifere, a făcut ca în judeţ să se înființeze, în urmă cu 53 de ani, în 1968, prin Hotărârea Consiliului de Miniștri (entitate a regimului comunist similară cu a Guvernului de astăzi, condus la acea vreme de președintele Ion Gheorghe Maurer), Institutul de Cercetări și Proiectări Miniere (ICPM) SA din Baia Mare, cel mai mare institut de acest gen din România, cu peste 1.500 de specialiști (și circa 2.500 de angajați).

 

Acesta a fost demersul oficial, însă cercetarea minieră datează în Maramureș de aproape… 300 de ani – de pildă, în anul 1748 (!) în Baia Mare exista un Inspectorat al Minelor, iar în a doua jumătate a veacului trecut, minieritul științific se desfășura instituționalizat, printr-un centru de cercetări miniere.

 

Intrarea în scenă a lui Gheorghe Szasz

 

După 1989, ICPM, trecut în 1992 la economia de piață cu un management total nepregătit, a fost condus cu abnegație proletară și interes de grup organizat către faliment și, după 10 ani, în 1999, a fost vândut mult subevaluat unui fost angajat al ICPM, Gheorghe Szasz, care a plătit atunci statului român 900 de milioane de lei (astăzi echivalentul a vreo 50.000 euro), în condițiile în care numai cantina de 500 de locuri valora de 3 ori mai mult. E drept, ICPM Baia Mare avea datorii de peste 11 miliarde de lei (echivalentul astăzi a circa 630.000 euro).

 

Szasz, care deținea mai multe firme, printre care Bau Taurus, Lorechim, Avcorom Construct, Stein Holz etc., a decedat în 14 martie 2010, spunând mereu că ICPM Baia Mare a fost o afacere proastă pentru el. Cât de proastă era aceasta afacere atunci când a cumpărat-o, aflați acum: în 2000, firma a avut o cifră de afaceri de peste 2 milioane de lei și 132 angajați. Cam atât de proastă era afacerea…

 

În fine, după moartea lui Gheorghe Szasz, urmașii săi și-au împărțit participațiunea majoritară de peste 99% deținută de fostul antreprenor germano-român în ICPM Baia Mare.

 

Astfel, Szasz Ildiko (băimăreancă, fiica lui Gheorghe Szasz) a dobândit 49,90% din acțiuni, nepoata Szasz Eva Piroska (băimăreancă, cetățean maghiar) – 24,95%, iar nepotul Szasz Csaba Ștefan (băimărean) – 24,95%. La acea dată, participațiuni minoritare mai dețineau Nicolae Cosma (fostul director al ICPM, 0,06%), Nicolae Săsăran, Constantin Gâlcă și Monica Flavia Ungur (fiecare din ultimii trei cu 0,04%).

 

Intrarea în scenă a lui Mihai Lung

 

În anul 2010, antreprenorul local Mihai Lung (54 de ani), cel care controla Inserv Holding (un grup de 10 firme, dintre care cele mai importante activând în sectorul construcțiilor), susținea că a cumpărat ICPM Baia Mare de la proprietarul acestuia, “o persoană fizică stabilită în Germania” (n.red., cu referire la soția lui Gheorghe Szasz, Ildiko Szasz) anunțând că vrea să transforme sediul central al acestuia (un imobil de 10.000 de metri pătrați pe 4 niveluri) într-un spital privat printr-o investiție de 5 milioane de euro. Tranzacția s-ar fi făcut, conform declarațiilor de la acea vreme a lui Lung prin Inserv Prod SRL.

 

În fapt, în documentele oficiale, pe care le deține și 2mnews, nici Lung, nici Inserv Prod nu au fost vreodată acționari în ICPM SA Baia Mare și nici sediul central (de pe strada Dr. Victor Babeș) nu a devenit vreodată spital, ci câmpul de joacă al investitorilor de pe segmentul imobiliar (de altfel, sediul Institutului a și fost mutat, pe mai ascunsa stradă Griviței, la nr. 89).

 

Intrarea în scenă a lui Marius Gaga

 

Marius Simion Gaga (49 de ani), originar din orășelul maramureșean Dragomirești (la data nașterii sale, în 1972, comună și tot comună și astăzi, conform legii, dar menținut ilegal, după un referendum validat în 2016, la statutul de oraș), este actualul proprietar (proprietarul real) al ICPM SA Baia Mare – părinții săi, Simion și Nastaca Gaga, se trag din Săliștea de Sus.

 

Gaga a cumpărat 84,80% din ICPM SA Baia Mare printr-un offshore din Cipru, Damayandi Investments Ltd., firmă înregistrată într-o căsuță poștală din Nicosia. Deși firma are acționariat ascuns, este aceeași prin care Gaga a cumpărat fabrica Silvarom, unde dezvoltă cel mai mare proiect imobiliar al său: ansamblul rezidențial Aqua City (aveți detalii mai jos). De asemenea, până în februarie 2020, Gaga l-a desemnat ca administrator al ICPM Baia Mare pe Ionuț Decebal Coțofană, cel care a administrat și altă firmă a lui Gaga, Ad Astra Partners (cu care a construit Cartierul Solar din București) – din februarie 2020, administratorul firmei ICPM Baia Mare a fost desemnat Florentin Livius Stan.

 

Acționari minoritari la ICPM SA Baia Mare sunt firma Knight Algoritm SRL Baia Mare (cu 15%), care este controlată de Emilia Huțanu (90,91%), asociatul minoritar fiin Alexandru Kiss (9,09%). De asemenea, participațiuni reduse în ICPM SA Baia Mare (care totalizează 0,19%) dețin alte patru persoane fizice: Nicolae Cosma (fostul director – 0,06%), Constantin Gâlcă, Nicolae Săsăran și Monica Flavia Ungur (fiecare din ultimii trei deținând 0,04% din acțiunile firmei).

 

… dar să revenim la cel care controlează ICPM SA Baia Mare (dacă vă-ntrebați ce importanță mai are această firmă și nu credeți în teoria conspirației cu hărțile secrete ale filoanelor auro-argintifere, aveți răspunsul în terenurile/imobilele și mai ales în poziționarea acestora în Baia Mare).

 

Cine este Marius Simion Gaga

 

Absolvent al Facultății de Drept din București (1995) și intrat în lumea afacerilor chiar după absolvirea studiilor, prin înființarea unei firme de prelucrarea lemnului (cu un credit bancar) sfârșită după numai un an cu un tăcut eșec, Marius Simion Gaga (foto mic stânga) s-a metamorfozat în constructor-dezvoltator, în 1998, cu o altă firmă, înregistrată în Bistrița. A trecut rapid de la construcții mici, la dezoltări imobiliare, adunând o avere impresionantă și stabilindu-se în Cluj-Napoca și apoi la București.

 

În aprilie 2009, în timpul Guvernului Boc, extrem de bogatul Gaga, devenit între timp membru PDL filiala Sector 5 București, se translatează în sistemul bugetar, autopropulsându-se de pe piaţa imobiliară în funcția de director al Corpului de Control al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), după ce s-a prezentat la un examen la care nu-și amintește dacă a avut contracandidați. Pe vremea aceea, ANAF era sub controlul PDL, președinte fiind Sorin Blejnar.

 

În timpul funcționării sale în sistemul bugetar (2009-2014), Gaga și-a translatat afacerile pe numele părinților săi și una dintre firme a fost gratulată de Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii cu circa 750.000 de lei pentru „îmbunătăţirea strategiilor şi tehnicilor de internaţionalizare a produselor”. Drept compensație, Gaga a muncit din greu (și plătit ca atare din pușculița statului), fiind membru în consiliile de administrație al mai multor mari companii de stat (Loteria Română, RADET, CFR).

 

Printre proiectele imobiliare importante finalizate de Gaga sunt mai multe blocuri în București, Constanța și Cluj, ansamblul rezidențial Solar din Berceni (963 de apartamente, o investiție estimată la 45 milioane de euro și făcută alături de omul de afaceri Lucian Zlate), apoi Elite Residence Cotroceni (aproximativ 4.500 mp, unde și-a reținut ultimul etaj, la care și-a făcut un apartament cu piscină).

 

În acest moment, Marius Gaga, care locuiește în Dubai, dezvoltă în cartierul bucureștean Crângași, în locul fostei fabrici de mobilă Silvarom, ansamblul rezidențial Aqua City, cu peste 2.000 de apartamente cu vedere spre Lacul Morii (cel mai mare lac din București). Investiția este estimată la peste 100 de milioane de euro și viitorii proprietari vor avea, printre altele, și o conexiune suplimentară cu consum gratuit de apă de izvor.

 

Cătălin VISCHI