EXCLUSIV – Adevărul despre Fântâna lui Stoll din Baia Sprie, monumentul mistificat de autorități: cine a plătit și când a fost construită

1
1473

FÂNTÂNA LUI STOLL – BAIA SPRIE. Fântâna arteziană din actuala Piață a Libertății din Baia Sprie, cunoscută sub denumirea Fântâna lui Stoll, este doar un alt exemplu de istorie mistificată de autoritățile locale, care au acreditat de-a lungul timpului că aceasta ar fi fost construită în a doua jumătate a secolului XIX și că poartă numele primarului din acea vreme al micului orășel minier (pe vremea aceea).

 

Alte surse de propagare a informațiilor oficiale locale avansează în mistificare, precizând o și mai concretă încadrare în timp și nominalizând finanțatorul: anul 1896 și primarul Stoll Károly. Din nefericire, comoditatea a cauzat o disipare generalizată a acestor informații, care nu sunt reale.

 

Prin această scriere, 2mnews restabilește adevărul istoric, corectând informațiile false despre încadrarea în timp și identitatea celui căruia i se datorează micul monument, care va fi mutat (relocat) după mai bine de 100 de ani (aveți detalii într-un articol 2mnews AICI).

 

Concluzia, înaintea detaliilor

 

Pentru cei grăbiți/nerăbdători și dezinteresați de detalii, iată concluzia în urma documentării acestui subiect: fântâna arteziană din Baia Sprie a fost edificată în Piața Hunyadi (cum se numea pe atunci actuala Piață a Libertății) în aprilie 1910 (cu 14 ani după data avansată de autoritățile locale), în urma unei acțiuni generate de avocatul băimărean Stoll Béla (și nu de fostul „primar” Stoll Károly – care, de fapt, n-a fost niciodată primar).

 

Stoll Béla era director al Băncii de Economii din Baia Mare și principalul donator și în această cauză, ai cărui bunici trăiau în Baia Sprie și care era unul dintre cei mai bogați (dacă nu cel mai bogat) om din această zonă, el fiind un mare filantrop, multe dintre acțiunile/donațiile sale consistente îndreptându-se către orașul Baia Sprie, al cărui cetățean de onoare era.

 

Despre primar…

 

… pentru început câteva lămuriri: cel acreditat că ar fi fost achizitorul fântânii arteziene din Baia Sprie, Stoll Károly. În principal, acesta n-a fost niciodată primar al orașului, nici nu este cel care a plătit fântâna și, în fond, n-are nicio legătură cu fântâna respectivă (în recitările publice ale unor oficiali, preluate, din păcate, de multiple surse de informare, este chiar amintit faptul că acesta ar fi comandat fântâna de la Viena).

 

Károly Stoll (1811-1887), un personaj important al vremii, originar din Baia Sprie și de profesie inginier minier și jurist, angajat în staff-ul unor mine din zona Baia Sprie, Baia Mare și Cavnic, însă administrativ a fost deputat (ales din anul 1865 ca reprezentant al circumscripției electorale Baia Mare – pe vremea aceea, Baia Mare și Baia Sprie formau același district electoral -, membru al comitetului cadastral din Parlamentul/Camera Reprezentanților de la Budapesta). Károly Stoll a rămas în istoricul Parlamentului de la Budapesta drept cel care, în 1874, a cutremurat prin propunerea de modificare a legii de reglementare a impozitului pe teren, cerând o uniformizare a aplicării ei printr-o formulă de calcul simplificată (deși a trecut prin toate comisiile, proiectul lui Stoll a fost respins în plen).

Pentru statistică și cei interesați de adevăr, atât în perioada reală a edificării fântânii arteziane cu zeița care susține pe umăr carafa din care țâșnește apa, de lângă Biserica Romano-Catolică din Baia Sprie, cât și în perioada acredită fals că ar fi cea a construirii acesteia (“anul 1896”, “a doua jumătate a secolului al XIX-lea” ș.a.m.d.), primarul orașului era unul și același: Farkas Jenő (1860-1922).

 

Ales primar la 10 martie 1896, Farkas (un tânăr pe atunci în vârstă de 36 de ani) este cel care a pus bazele dezvoltării orășelului minier, prin negocierea unui acord cu statul maghiar (care deținea în acea vreme Baia Sprie) în urma căruia urbea a câștigat 200.000 de coroane de aur, dar a pierdut orice venit din administrarea minelor (cele mai multe exploatau aur și argint) – însă din acei bani a început dezvoltarea orașului.

 

În aparență, astăzi înțelegerea ar putea părea în detrimentul orașului. În fapt, în acea vreme orașul plătea enorm Trezoreriei statului maghiar pentru dreptul de a exploata minele, iar urbea ajunsese în pragul colapsului financiar din mai multe cauze (producția de aur a scăzut dramatic, profitabilitatea la fel – se extrăgea cu costuri din ce în ce mai mari -, populația era extrem de sărăcită din cauza lipsei locurilor de muncă, prețul argintului era într-un declin continuu, filoxera a făcut ravagii insurmontabile în vița de vie și pomii fructiferi – o semnificativă sursă de venit – etc.). Așa s-a ajuns la acordul cu Trezoreria, care a preluat minele în contul datoriei orașului și a sumei de 200.000 coroane.

 

Farkas, de profesie jurist (a absolvit Facultatea de Drept și Politică a Universității din Budapesta, iar apoi a fost procuror în Baia Mare, apoi grefier, avocat la Barourile din Satu Mare și Sighetu Marmației), a fost contestat încă de la alegerea sa (patru persoane chiar au făcut apel împotriva rezultatului alegerilor, pentru că nu plătise taxe/impozite în Baia Sprie, dar grefierul județului a respins contestația) și, deși de-a lungul timpului a dovedit că își iubea orașul, a fost mereu respectat, însă nu și iubit de oameni, nefiind un ales popular/populist din cauza durității sale.

 

În pofida acestui fapt, Farkas Jenő a fost primarul orașului aproape până la violenta sa moarte. Naționalist convins, în ianuarie 1919, după revenirea urbei sub autoritatea statului român, Farkas a refuzat propunerea autorităților de a depune jurământul de loialitate/credință față de Regele României, Ferdinand I, pentru a putea să rămână primarul orașului Baia Sprie, motivând că în viața lui a depus un singur jurământ de credință, pentru Regele Ferenc József (Franz Josef I, împărat al Austriei și rege al Ungariei, Boemiei și Croației) și că nu este un laș, dar îi este frică să nu-și expună familia la hărțuire și persecuție.

 

Destituit din funcția de primar al orașului Baia Sprie în care a stat 23 de ani, Farkas a intrat într-o depresie profundă. La 18 ianuarie 1922, s-a împușcat în cap, însă nu a murit pe loc, chinuindu-se mai mult de o săptămână, până în 27 ianuarie 1922, când a decedat în jurul orei 7 dimineața. De Farkas se leagă și construirea fântânii, însă meritul său a fost doar că a reușit să-i coalizeze pe potentații vremii și să-i determine să contribuie (în unele cazuri, cum este și cel al edificării artezienei, decisiv) la însuflețirea vieții sociale din oraș.

 

Astfel au apărut cazinoul, ziarul local Felsőbányai Hirlap (al Asociației Reading), iar donațiile bogătașilor vremii au fost dirijate pentru facilități care au ridicat nivelul de trai al populației: pietruirea zonei centrale, furnizarea non-stop a energiei electrice (realizată în Baia Sprie în anul 1911), sponsorizarea tinerilor săraci cu rezultate bune la învățătură pentru a urma cursurile unor universități din Budapesta sau Viena, organizarea zilei orașului (în august) etc.

 

 

Despre finanțatorul principal al fântânii și momentul construirii

 

Inițiatorul edificării/montării unei fântâni arteziene în Piața Hunyadi (acum Libertății) din Baia Sprie și principalul finanțator al acesteia a fost avocatul Stoll Béla. Ideea a fost expusă încă din 1904, fiind argumentată de dorința de a completa/înfrumuseța mica piațetă din fața Primăriei și Școlii Minelor, lângă Biserica Romano-Catolică.

 

Stoll Béla un om foarte bogat și mare filantrop putea să achite singur, fără nicio problemă, costurile de achiziție și montare a fântânii, însă a dorit să implice în acest proiect și comunitatea din Baia Sprie, pentru ca aceasta să simtă cu adevărat că respectiva fântână era a orașului.

 

De pildă, în 15 august 1905, cu ocazia unei sărbători similare astăzi cu Ziua fiilor satului/orașului (la care participă și cei care au plecat din urbea natală și trăiesc în alte localități), sărbătoare la care au participat circa 90 de persoane și care a debutat cu o procesiune, cu stegurile orașului, o slujbă la Biserica Romano-Catolică, o adunare de cinstire la Primărie și apoi un prânz încheiat cu dans la Korona, cel mai mare hotel-restaurant din oraș, Stoll Béla le-a expus invitaților ideea sa, iar aceștia “au contribuit generos la costurile fântânii care urma să fie înființată în Baia Sprie” (conf. arh. Szatmármegyei Közlöny / 27 august).

 

În primăvara anului 1909, după încă o donație însemnată (aproape 1.000 de coroane) a lui Stoll Béla pentru muzeul orașului, consiliul local a aprobat amplasamentul viitoarei fântâni arteziene, cea mai mare parte a banilor necesari fiind donați de Stoll (tot atunci s-a decis plantarea unor copaci în piață și refacerea parcării).

 

În februarie 1910, Adunarea Generală a orașului Baia Sprie (similar cu consiliul local de astăzi) a decernat, în ședință solemnă și “în semn de recunoaștere a marilor merite pe care le au în oraș”, titlurile de cetățeni de onoare lui Stoll Béla și Színik Antal (un prestigios inginer minier). Fântâna a fost instalată în prima decadă a lunii aprilie 1910, ziarul local Felsőbányai Hírlap consemnând “dimensiunile sale drăguțe, proporționale” și faptul că „împodobește cu adevărat piața”.

 

Stoll Béla, președintele Consiliului de Administrație al Băncii de Economii din Baia Mare, reprezentant al mai multor mine de aur din zonă și președintele Administraţiei Şcolilor Primare de Stat, “a fost constant zelos pentru dezvoltarea și înfrumusețarea orașului (n.red. Baia Sprie) și a făcut mari donații financiare” (conf. Felsőbányai Hírlap / 8 februarie 1910). Filantropului Stoll Béla i se datora construirea trotuarelor din centrul urbei, dotarea muzeului orașului, donații pentru bibliotecă, fonduri pentru începerea studiilor universitare ale unor remarcabili tineri localnici orfani sau săraci, donarea unor terenuri pentru oraș, introducerea orașului Baia Sprie în monografia națională etc.

 

Stoll Béla este cel care a avut o contribuție (și financiară) decisivă la conectarea Băii Mari la linia de telefonie, a finanțat construirea primului atelier (provizoriu, din lemn, pe Dealul Jókai din Baia Mare) pentru pictorii Școlii Hollósy Simon, pentru ca aceștia să vină în 1895 în Baia Mare, a reîntregit Parcul municipal din Baia Mare (format inițial din donații ale familiei Hámory), cumpărând în anul 1891, de la familia Virág, mai multe parcele pe care le-a donat orașului.

 

* Surse documentare: arhivele 1904-1911 publicațiilor Szatmármegyei Közlöny și Felsőbányai Hírlap; Magyar Bánya-Kalauz / Ungarisches Montan-Handbuch; A kapnikbányai (Cavnic) ércbányászat – Réthy Károly; A kataszteri felmérés az országgyűlés előtt. Élénkülő tárgyalások, erősödő földbirtokos lobbi – Schmidt Anikó; Felsőbánya Sz. kir. r. t. város ismertetése, Szabad Sajtó – 1907

 

* Surse foto: @Karin Lachner; @hippostcard.com; @kozterkep.hu

 

Cătălin VISCHI



ATENȚIONARE! * Articolele de pe acest site sunt proprietatea autorului 2mnews.ro și sunt protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conținutul fiecărui articol poate fi preluat în limita a 500 de caractere, cu citarea sursei și inserarea vizibilă a link-ului către articolul respectiv. În caz contrar, autorul textului preluat fără respectarea condițiilor se va adresa instanțelor de judecată. Vă mulțumim pentru înțelegere.

1 COMENTARIU

  1. multe multumiri si felicitari dle Catalin Vischi pentru minunatul documentar despre orasul Baia Sprie,o fotografie pretioasa despre oamenii care au facut f.mult pentru comunitate!!!!multa sanatate!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here