DECIZIE CU REPETIȚIE – În Baia Mare, se încearcă o nouă mutare a unei statui dintr-un loc în care n-o vede nimeni în alt loc în care n-o s-o vadă nimeni

0
1275

ARTA CA MIJLOC FIX DE INVENTAR. Conducerea administrativă a Băii Mari (mai exact edilul Cătălin Cherecheș) vrea, de mai mult timp, să mute statuia Minerului din parcului fostului liceu minier (astăzi Colegiul Tehnic “Gheorghe Lazăr”) în Piața Minelor. Deși există în acest sens o hotărâre a Consiliului Local Baia Mare încă din 5 noiembrie 2021, statuia nu a putut fi mutată pentru că hotărârea respectivă (nr. 348/2021) era ilegală (juriști buni), respectiv nu conținea avizul Ministerului Educației Naționale, statuia fiind înregistrată ca mijloc fix în baza materială a Colegiului.

 

În 20 aprilie 2022, Ministerul Educației a emis avizul care dă dreptul Colegiului Tehnic să schimbe destinația statuii pe care o avea în inventar. În consecință, acum consilierii locali sunt chemați să mai voteze o dată ce au votat în urmă cu 7 luni. Nu e neasemuit modul în care e administrată această țară, acest județ, acest oraș?

 

Sigur, schimbarea locației acelei statui a Minerului din parcul fostului liceu minier este logică, acolo neobservând-o aproape nimeni. La fel, este ilogică mutarea statuii dintr-un loc în care nu o observă nimeni, în alt loc în care nu o observă nimeni (Piața Minelor – sunt suficienți băimăreni care nici nu știu unde e această Piața a Minelor, aceasta fiind o străduță înfundată care se desprinde din strada Griviței, tangentă cu strada Privighetorii), însă raționamentul alegerii noii locații ne depășește, unicul argument părând a fi de ordin lingvistic.

 

La final, câteva precizări despre statuia de care majoritatea băimărenilor nici măcar n-au știut că există. Aceasta are dimensiunile 160x70x75 cm, este realizată din marmură de Rușchița și reprezintă un miner la bustul gol care ține în mâini lampa profesională, sugerând odihna de după ieșirea din șut. Statuia este fizată pe o plintă de 20 de centimetri, așezată de un postament de marmură neagră înalt de 60 de centimetri (întregul ansamblu are circa 2,4 metri înălțime) – conf. “Repertoriul monumentelor memoriale ale municipiului Baia Mare”, întocmit de muzeograful Traian Ursu.

 

Această statuie a fost amplasată în parcul fostului liceu minier la 10 august 1958, adică la scurt timp după finalizarea extinderii clădirii care găzduia fosta Şcoală Medie Tehnică de Minereuri, transformată în 1955 în Grup Şcolar Tehnic Minier (în 1970, acesta a devenit Liceul Industrial Minier, iar în 1978 Liceul Industrial Nr. 2 – cu profil minier) – argumentul fiind logic: statuia unui miner, în parcul/curtea unui liceu minier.

 

Artistul care a realizat această sculptură este unul extrem de interesant: Maria Bâscă-Neleanu, cunoscută în lumea artiștilor din anii 50 sub prenumele Mara. Artista, absolventă a Institutului de Arte Plastice București în 1950, este originară din orășelul dunărean Măcin (jud. Tulcea), iar în anul realizării Minerului care tronează în curtea fostului liceu minier din Baia Mare ca un gânditor ieșit din subteran avea 34 de ani, fiind membră a Uniunii Artiștilor Plastici București și considerată una dintre artistele cele mai talentate a generației sale (de altfel, în 1955, Bâscă-Neleanu a câștigat Premiul pentru Sculptură al Festivalului Tineretului şi Studenţilor de la Varşovia – Polonia).

 

Această artistă nu a creat multe lucrări de sculptură – ea fugind din țara comunistă în 1970, stabilindu-se în Franța și integrându-se în boema pariziană, unde ulterior s-a axat pe arhitectură. Puținele sculpturi ale Marei Bâscă-Neleanu au fost executate sub influențele sculpturii lui Brâncuşi şi ale artei populare, într-un stil care tinde spre ceea ce astăzi e cunoscut sub denumirea minimalism, simplificare. Ca o notă de inedit: ansamblul sculptural a fost înregistrat cu valoarea de inventar mult subevaluată de 19.400 lei.

 

Ce se întâmplă acum? Spuneam, consilierii vor vota încă o dată ce au votat în urmă cu 7 luni, ca-n filmele cu Păcală, apoi se semnează actele prin care statuia iese din inventarul școlii și intră în inventarul orașului, care o dă apoi în baza unui protocol Serviciului Public Ambient Urban (cel care se ocupă deja de orice: plantat panseluțe, deratizări, salubritate stradală, relocări de statui etc.). După “primirea mijlocului fix” (pentru că în această țară arta este un mijloc fix, ca o bancă sau un coș de gunoi), SPAU are termen să reloce sculptura, din curtea liceului minier în Piața Minelor, în termen de… 12 luni de la data încheierii protocolului de predare-primire.

 

… doar v-am spus ce se-ntâmplă. Relocare plăcută.

 

Cătălin VISCHI



ATENȚIONARE! * Articolele de pe acest site sunt proprietatea autorului 2mnews.ro și sunt protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conținutul fiecărui articol poate fi preluat în limita a 500 de caractere, cu citarea sursei și inserarea vizibilă a link-ului către articolul respectiv. În caz contrar, autorul textului preluat fără respectarea condițiilor se va adresa instanțelor de judecată. Vă mulțumim pentru înțelegere.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here