COMEMORARE – Cuvinte puțin știute, la trei ani fără arhiepiscopul Iustinian Chira Maramureșeanul

0
191
Arhiepiscopul Iustinian Chira Maramureșeanul

IUSTINIAN. Finalul de octombrie punctează, de trei ani încoace, despărțirea credincioșilor maramureșeni de primul episcop al perioadei de după anii ’90 din Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului. Mihai Felician Cerneștean, „din nicio postură decât din cea de simplu maramureșean”, ne-a remis câteva rânduri „de reamintire, mai exact de neuitare, a unui om atât de special din acest ținut românesc”. Am decis să redăm scrierea, pentru că aceasta cuprinde și cuvinte puțin știute, la trei ani fără arhiepiscopul Iustinian Chira Maramureșeanul.

 

 

“Îmi aduc aminte cu emoție cum vorbeau bătrânii, despre călugarul de la Rohia ales în vara anului 1973, de Sfântul Sinod, ca episcop vicar al Episcopiei Vadului, Clujului și Feleacului. Pe atunci nu m-am întrebat, dar apoi am încercat să înțeleg emoția și speranța din sufletul credincioșilor din județul meu natal. Răspunsul l-am avut mai târziu și se lega de faptul că, la hirotonirea ca episcop vicar, a primit supranumele de ”Maramureșeanul”. Erau vremuri grele, iar un asemenea semn, ca o licărire, ar fi putut costa foarte mult.

 

 

De altfel, dacă mergeți acum în frumoasa bisericuță a Institutului Teologic din Cluj-Napoca, vis a vis de Catedrala Mitropolitană, veți vedea pe peretele din dreapta, imediat dupa intrare, chipul tânăr și încrezător al arhiepiscopului nostru. În timp, miile de mâini ale maramureșenilor care au atins pictura, întru credință, au șters parțial vopseaua de pe haina monahală, ceea ce este realmente emoționant.

 

 

Gândul care nu se putea spune cu voce tare în perioada comunistă s-a înfăptuit în vara anului 1990 cand părintele Iustinian Maramureșeanul a fost confirmat de Sinodul BOR ca episcop al nou înființatei Episcopii a Maramureșului și Sătmarului. De fapt, acesta era pofta ce-au poftit maramureșenii atunci, în 1973. Procesul înnoirii așezate a Bisericii Ortodoxe Române a început după 1990, dar disciplina monahală, experiența de la Cluj și apriga credință l-au facut pe arhiepiscopul nostru să reziste tuturor greutăților și să-și conducă credincioșii.

 

 

Grafică digitală Ciprian Zoicaș

Nu se cuvine să uităm puterea imensă strecurată în inima călugărului Iustinian, pentru că această episcopie nu a fost condusa ca barcă pe o apă lină, dimpotrivă, a trecut prin furtuni extreme și totuși nu s-a clătinat. Chiar și în aceste condiții, Presfințitul a avut răbdarea să fie deseori în postura de duhovnic al celor mulți, dar și al unor nume importante din statul român, din conducerea acestui județ, oameni care, aflați la extremele vieții, veneau la Maramureșean pentru un sfat și o încurajare. Aceasta e adevarata putere. Puterea credinței. Asta ne învață și ne-a învațat continuu arhiepiscopul Iustinian Chira Maramureșeanul. Veșnică pomenire!”.

 

2mnews



ATENȚIONARE! * Articolele de pe acest site sunt proprietatea autorului 2mnews.ro și sunt protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conținutul fiecărui articol poate fi preluat în limita a 500 de caractere, cu citarea sursei și inserarea vizibilă a link-ului către articolul respectiv. În caz contrar, autorul textului preluat fără respectarea condițiilor se va adresa instanțelor de judecată. Vă mulțumim pentru înțelegere.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here