VIAŢA. Omul Gheorghe Dinu a murit. Asta e ştirea. Seacă. Tristă, ca orice despărţire. În meciul ăsta cu viaţa, noi, oamenii, înfrângem mereu. Pentru că nimeni n-a inventat nemurirea. În consecinţă, plecăm. E singurul lucru din viaţă pe care „trebuie” să-l facem. Restul sunt opţiuni, alegeri.
După ce a plecat Omul Gheorghe Dinu, au mai plecat şi profesorul universitar şi regizorul şi omul de televiziune şi sfătuitorul Gheorghe Dinu. Dar prima dată a plecat Omul. Însă înainte de a pleca, aşa, discret, cum a trăit printre noi, aproape nevrând să deranjeze pe cineva, a făcut multe şi n-a dus cu el nimic. Ni le-a lăsat nouă, celor care încă n-am plecat.
A murit noaptea trecută. Avea 60 de ani. Unii spun că avea diabet. Eu spun că avea talent. Avea atât de mult, încât a ales să le dăruiască şi altora din el. Şi aşa a ajuns conferentiar universitar la Facultatea de Jurnalism din cadrul Centrului Universitar Nord – Baia Mare.
Regizorul Gheorghe Dinu, absolvent al IATC „I.L.Caragiale” (1982), ne-a lăsat filmele sale – la noapte o să mă uit la „Pădurea corbilor”. Omul de televiziune Gheorghe Dinu ne-a lăsat sfaturile din studiourile la demararea cărora şi-a adus aportul de exemplar profesionist. Iar Omul Gheorghe Dinu ne-a lăsat puţin plânşi şi puţini zâmbitori. Plânşi, ca la despărţire. Zâmbitori, pentru că am avut privilegiul şi onoarea să îl cunoaştem.
„Aveţi nişte lumini de tot rahatu’. În rest, totul e bine”, spunea, amalgamând glume şi sugestii tehnice. Un prefecţionist pe care-l interesa prea puţin cravatele strâmbe şi prea mult cum ne „cade” lumina pe faţă. Pentru că, spunea el încercând să inducă ideea de păstrare a concentrării, nimic nu se termină decât atunci când se stinge lumina şi ieşi din studio. Acum, el a mai aruncat o ultimă privire studioului gol şi a apăsat comutatorul. Lumina s-a stins. Dar ce frumos ne-a „căzut” pe feţe… Îţi mulţumim.
Adio, Gheorghe Dinu (18 ianuarie 1957 – 29 mai 2017), adio, Omule.
Cătălin VISCHI
ATENȚIONARE! * Articolele de pe acest site sunt proprietatea autorului 2mnews.ro și sunt protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conținutul fiecărui articol poate fi preluat în limita a 500 de caractere, cu citarea sursei și inserarea vizibilă a link-ului către articolul respectiv. În caz contrar, autorul textului preluat fără respectarea condițiilor se va adresa instanțelor de judecată. Vă mulțumim pentru înțelegere.
in caz ca vrei detalii o poti intreba pe LILIANA CHITESCU – alt bun prieten al lui din facultate
DUMNEZEU SA IL IERTE – PRIETENUL MEU DIN FACULTATE –
Stateam foarte aproape si ne intrase in obicei sa megem la premiera impreuna – apoi la o sticla de vin si pateuri cu ciuperci la restaurantul MOLDOVA – gradina Icoanei
Eu am plecat in Canada – inainte i-am plasat filmele mele lui GEORGHEL – erau filme agricole regia LUCIAN DURDEU – o scurta perioada am lucrat impreuna apoi a ramas el titular – Erau ani grei in care mincare conta .
Să-l ierte Dumnezeu și să îl odihnească în pace!
Categoric ‰ timpul e trecator si noi cu EL***
MM
Un mare OM care s a risipit pentru a vi se vedea luminate fețele voastre boccii si privirile hulpave. Cât a bolit nimeni nu şi adus aminte de profesor. Acum dacă trupul a incetat sa mai conțină sufletul îl deplângem . Dinu acea un sarcasm inteligent si haruri in abundentă. Lumina ce a iubito să continue să l insoteasca in drumul sau spre Divinitate
.
În tentativa eşuată de a fi rău, deşi nu aveţi datele necesare enunţării unei concluzii care nu vă implică, aţi uitat nişte cratime.
cauta un film din facultate – ceva cu o batrina – era filmul lui preferat …nu se va realiza niciodata asa ceva – era pe o pelicula expitata – sub 7 dini – de aici tenta de covor basarabean ..f posibil sa fi fost din bucovina sau basarabia …cine stie
ete cu cu – a dat in boala betiei ..din cauza iubirii pentru o tiganca …
pina sa umble cu ea – GEORGHEL – ni bea nimic – avea o sticla cu palinca la capul patului din care trageam eu cind ma adunam din oras – la o parola – in drum spre casa –
priveam dintre dale
lalele pe pulpe
imagini sumare
eram oglindirea parerii de o clipa in lumea oglinzii .
versuri pentru DZIORDZELL