SĂ NU UIȚI – 75 de ani de la deschiderea ghetourilor din Baia Mare, de unde aproape 6.000 de evrei au fost deportați la Auschwitz

1
5794

FAPTE. În urmă cu trei sferturi de secol, la 3 mai 1944, în Baia Mare s-a deschis lagărul (format din două ghetouri care puteau adăposti cel mult 600 de persoane) în care au fost strânși 5.917 evrei din orașele Baia Mare și Baia Sprie și din satele districtelor Baia Mare, Șomcuta Mare și Copalnic Mănăștur.

 

După aproximativ o lună, aceștia au fost deportați la Auschwitz, în două transporturi: primul la 31 mai 1944 (3.073 persoane) și al doilea la 5 iunie 1944 (2.844 persoane). În Maramureș au mai existat lagăre și în Sighetu Marmației și Vișeu de Sus…

 

Amplasarea ghetourilor

 

Primul ghetou era situat pe terenurile virane de lângă fabrica de sticlă “König” (care îi aparținea unui anume Bernat), iar al doilea era în grajdurile unei ferme agricole din satul Valea Borcutului (astăzi cartier aparținător Băii Mari). Deși în fiecare din cele două lagăre se puteau adăposti cel mult 300 de persoane, acestea au fost populate cu… aproape 6.000 de evrei. Mii de evrei dormeau sub cerul liber, vremea rece cauzând îmbolnăvirea multor deținuți.

 

În ghetoul din Baia Mare au fost aduși, începând din 3 mai 1944, peste 3.600 de evrei din Baia Mare și Baia Sprie, iar în cel de pe Valea Borcutului au fost transferați peste 2.000 de evrei din satele districtelor Baia Mare, Șomcuta Mare și Copalnic Mănăștur.

 

La comanda celor două ghetouri a fost numit șeful poliției, Nagy Jenő, despre care martori oculari au povestit că “i-a anchetat și torturat în mod inuman pe deținuți (lovituri cu vâna de bou sau cu bastoane de cauciuc peste tălpi, introducerea de ace sub unghii, legarea și suspendarea de bare de fier și apoi lovirea până la leșin)”.

 

Cum s-a luat decizia

 

Conform depozițiilor mai multor martori maramureșeni audiați după război (în perioada octombrie 1945 – septembrie 1946) – Grosinger Alexandru (40 de ani), antreprenor de şosele; dr. Gazda Akos (46 de ani); dr. Alexandru Gros (41 de ani); Margareta Lazarovici (21 de ani), casnică; Eugen Brach (28 de ani), comerciant; Izrael Dezideriu (29 de ani), proprietar de moară etc. -, decizia înființării lagărului din Baia Mare a fost luată sub coordonarea subsecretarul de stat Laszlo Endre, la sfârșitul lunii aprilie 1944.

 

Într-o ședință la care au mai participat subprimarul dr. Rosner Ștefan (care îl înlocuia la conducerea oraşului pe primar), Nagy Jenő (şeful poliţiei), comandantul legiunii de jandarmi, Vajay Alexandru (şeful Biroului militar al Primăriei), Gergely Iuliu (preşedintele partidului Nyilas în Ardeal), Horacsek Iosif (preşedintele Asociaţiei Baros) și un ofițer SS, s-au stabilit “măsurile de internare a evreilor în ghetou, precum şi locul unde va fi fixat ghetoul”.

 

Ofițerul SS a dispus ca strângerea evreilor în ghetou să se facă în 8 zile, dar servilii Nagy Jenő (şeful poliţiei) și Gergely Iuliu (preşedintele partidului Nyilas în Ardeal) s-au angajat că vor finaliza operațiunea într-o singură zi, ceea ce s-a și întâmplat, în noaptea de 2 spre 3 mai 1944.

 

Unii s-au sinucis în lagăr…

 

Evreii din zona Baia Mare au fost ridicați și duși în ghetou de oamenii lui Nagy și Gergely (membrii Nyilas și polițiști). În 3 mai, în jurul orei 14, toți evreii din zona Băii Mari erau deja în ghetou.

 

Pentru că evreilor li s-a interzis să-și construiască barăci în care să se adăpostească, aceștia au dormit sub cerul liber. Unii băimăreni le-au adus mâncare în cea de-a doua zi (1.000 de pâini și un cazan de fiertură), pentru că conducerea orașului și a lagărului nu îi hrăneau deloc, însă apoi, Nagy Jenő (şeful poliţiei și comandantul lagărului) a interzis acest lucru.

 

Depozițiile martorilor oculari și a evreilor rămași în viață conțin și identitățile torționarilor (în urma bătăilor violente și repetate și a umilințelor, mai mulți evrei s-au sinucis în lagăr) și a celor aflați la conducerea acestora. Puțini dintre aceștia, însă, au răspuns pentru faptele lor. Asta s-a întâmplat (și) în Baia Mare în urmă cu 75 de ani… și am considerat că e indicat să nu uităm.

 

Cătălin VISCHI



ATENȚIONARE! * Articolele de pe acest site sunt proprietatea autorului 2mnews.ro și sunt protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conținutul fiecărui articol poate fi preluat în limita a 500 de caractere, cu citarea sursei și inserarea vizibilă a link-ului către articolul respectiv. În caz contrar, autorul textului preluat fără respectarea condițiilor se va adresa instanțelor de judecată. Vă mulțumim pentru înțelegere.

1 COMENTARIU

  1. Foarte trist! Mi-e rusine ca fac parte dintr-o comunitate care nu si-a aparat cetatenii si i-a trimis la moarte sigura. Mi-e rusine mai ales ca aceasta comunitate nici macar nu i-a tras la raspundere pe cei care nu numai au ascultat ordinele fara sa cracneasca si au facut si exces de zel. Insa sunt mandra de bunica mea din Satu Mare care le ducea de mancare evreilor din ghetouri. Ma rog ca asemenea lucruri sa nu se poata repeta niciodata, sau macar sa nu lasam sa se intample astfel de nedreptati, fara a lupta sa aparam drepturile unor oameni nevinovati.

    Imi puteti spune cumva in ce zona se gasea fabrica aceea de sticla?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here