NONCOMBAT vs. PROSTIE – Elegia prefectului inert în fața retrocedării a 17.000 de hectare de pădure: episodul „Fapta de la Aleșd”

0
396
Vasile Moldovan, prefectul județului Maramureș

EDITORIAL. Acțiunea se petrece nu într-un sat de pescari, cum povestea regretatul Octavian Cotescu în sceneta „Un film profund realist” (ăla cu barca ce era a pescarului care, logic, n-avea lotcă!). Să n-avem dubii. Deci nu acolo se petrece acțiunea din această narațiune reală (din nefericire), ci la celebra Judecătorie din Aleşd (jud. Bihor), unde s-a emis sentința conform căreia la fel de celebrului Composesorat Borșa i s-a dat dreptul de împroprietărire cu 17.000 de hectare de pădure.

 

La ceva timp după, secretarul composesoratului, Gheorghe Albu, se autodenunță public, într-o emisiune tv difuzată la o oră de maximă audiență, mărturisind spășit cum au măsluit actele și au mituit judecători. Speța e acum, mai mult forțat, așa, pe la DNA, dar decizia a rămas… O decizie care a însemnat scufundarea unui oraș (Borșa, cu conturile administrației publice blocate) și a unui județ (Maramureș) unde „împărțitorii” statului (Prefectura, Direcția Silvică și comisiile județeană și locală de fond funciar) nu găsesc pădurea ce-i musai s-o retrocedeze, conform hotărârii de la Aleșd, pentru că pădurea s-a-mpărțit de mult, terminându-se.

 

Care-i schepsisul? Nepuși în posesie din motivele deja enunțate, câștigătorii de la Aleșd, beneficiind de decizia magistrală a magistraților în cauză și de lipsa de decizie a autorităților statului în drept de a decide dacă hotărârea a fost luată în baza matrapazlâcurilor semnalate de Albu, la care s-a adăugat și inerția prefecților care s-au perindat prin Palatul Administrativ din Baia Mare în ultimii 12 ani (Böndi Gyöngyike, Sandu Pocol, Sorin Rednic, Anton Rohian, Sebastian Lupuţ, Vasile Moldovan), au ajuns să stoarcă județul de bani, încasând sancțiunile financiare și penalitățile la neaplicarea acestora.

 

În paralel cu această epopee, unii mai cred că decizia poate fi întoarsă înainte ca județul să intre în faliment și au contraatacat decizia de la Aleșd. Numai că, conform legilor drepte ale acestei țări despre care ne întrebăm de ce unii o consideră din „Lumea a III-a”, această speță se rejudecă… tot în Aleșd. Bun, sper că am reușit să păstrez un fir logic și cronologic al poveștii și că nu aveți reacția nedumerită a lui Marin Moraru la nararea lui Cotescu (ziceam, aia cu barca pescarului Vasile).

 

La Aleșd, Comisia Județeană (fostă de fond funciar, actualmente „pentru stabilirea dreptului de proprietate privat[ asupra terenurilor Maramureș”) în calitate de revizuent, într-unul dintre multiplele procese ce se poartă pe speța celor 17.000 de hectare de pădure, a primit, „în plic”, ordin s-o recuze pe judecătoare. O să-i spunem doamna D.I., nu pentru că nu-i cunoaștem identitatea, ci până se pronunță cei de la DNA asupra declarației autodenunțătorul Albu privind mita de 8.000 de lei pe care a fost de față când i s-a înmânat pentru a da sentința favorabilă composesoratului (cu strategia de „spălare a banilor” prin eliminarea posibilității ca aceștia să fie marcați – banii s-ar fi depus, pentru câteva minute, într-un cont bancar, iar apoi au fost retrași dintr-un bancomat care aparține unei bănci situată chiar peste drum de Judecătoria Aleșd).

 

Deci, Comisia Județeană, condusă de prefectul Vasile Moldovan, o recuză pe judecătoare pentru că aceasta a fost magistrat la unul din termenele din procesul inițial și apoi a judecat prima revizuire (pe care a respins-o, menținând decizia inițială), așadar se pronunțase deja asupra speței. Logic și legal, cererea de recuzare trebuia acceptată. A fost respinsă. De ce? Pentru că, în Luminăția Sa, prefectul Moldovan, despre care nu se poate afirma că nu-nțelege ce se-ntâmplă, fiind avocat de profesie, fie a fost lucrat din interior de oamenii săi de la Juridic, fie a mimat îndeplinirea ordinului. Respectiv, ditamai Comisia Județeană, care ar trebui să apere statul și care are în spate un aparat juridic plătit bine din bugetul public, a… uitat (!?) să timbreze cererea de recuzare a judecătoarei care deja s-a pronunțat pe speță.

 

Știu, pare un film cu proști, mai absurd decât cel povestit de maestrul Cotescu, dar e un fapt real care mă determină să păstrez suficiente rezerve în privința nuanței (alb) calului pe care a venit prefectul Moldovan în instituția ce reprezintă Guvernul în Maramureș. Nu știu dacă a fost eroare forțată sau prostie, știu doar că nu s-a luat nicio măsură… Retorica desprinsă din acest fapt: Moldovan vrea sau doar mimează că vrea să rezolve speța celor 17.000 de hectare de pădure? Câțiva cetățeni caută răspunsul. Asiduu – am făcut sublinierea pentru băieții răi din sistem (să nu creadă că cei din exteriorul sistemului sunt obligatoriu proști și nu-nțeleg noțiunea „noncombat”).

 

Cătălin VISCHI



ATENȚIONARE! * Articolele de pe acest site sunt proprietatea autorului 2mnews.ro și sunt protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conținutul fiecărui articol poate fi preluat în limita a 500 de caractere, cu citarea sursei și inserarea vizibilă a link-ului către articolul respectiv. În caz contrar, autorul textului preluat fără respectarea condițiilor se va adresa instanțelor de judecată. Vă mulțumim pentru înțelegere.

LĂSAȚI UN MESAJ