COSTURI. În fiecare an, municipalitatea Băii Mari plăteşte aproape 400.000 de lei (echivalentul a 88.750 de euro) pentru toaletele publice. Adică 7.395 de euro pe lună sau 246 de euro pe zi. În fine, conform sloganului, trebuie să acordăm şi pişului (mă scuzaţi!) şansa sa. Iar în viaţă şansele se plătesc. Aşa că, să nu mire pe nimeni, plătim şi noi „gratuitatea”. Pentru că ni se spune că e un serviciu public oferit gratuit. Când faci, nu plăteşti. Dar cineva plăteşte, că nu-i serviciu de caritate.
Cine plăteşte? Primăria. De unde? Din banii celor care dau o şansă… nu reiau, că trebuie din nou să mă scuz şi devine repetitiv. În fine, peste 75% din suma totală merge în contul firmei care a închiriat municipalităţii cele şapte toalete automate. Să vedem cât ne costă pentru că ne trece. Cifrele care urmează sunt oficiale, nesecrete, dar atât de des amalgamate de atâtea puncte de informare încât nimeni nu mai ştia cât, pentru că nimeni n-avea răbdare să afle datele complete şi oficiale. Acum, vă rog, ţineţi-vă un pic şi haideţi să vedem cât, cui şi pentru ce plătim.
În Baia Mare există două toalete publice (în Piaţa Păcii – asta are şi număr, ca o casă!, nr. 20 – şi în Parcul Regina Maria (în laterala Clubului Pensionarilor – sau cum s-o fi numind). Pentru aceste două toalete, se plăteşte un contract anual de 77.877,40 lei (toate sumele din acest articol conţin şi TVA). „Încasator” SC Oana SRL.
Tot în municipiul reşedinţă de judeţ mai există, din 2014-2015, şapte toalete automate. Acestea nu aparţin municipalităţii, ci sunt închiriate. „Plasatorul” răspunde şi de întreţinerea lor şi primeşte 314.650 de lei pe an. Adică 26.220 lei pe lună ( echivalentul a 5.826 euro/lună sau 194 euro pe zi). La această sumă, sigur, se adaugă plata apei, canalizării şi energiei electrice.
Firma care face bani în acest mod este Comex Rom, un „serele” cu sediul într-un apartament din Bucureşti care aparţine soţilor Andrei şi Viorica Popovici, oameni de treabă care sunt infiltraţi în sfere înalte de influenţă (Răzvan Murceanu – fost viceprimar al Bucureştiului-, Pascal Schaller – om de afaceri francez, cumnatul lui Miron Mitrea etc.).
Bun, acuma e problema fiecăruia cu cine e partener/prieten. Problema noastră e următoarea: cu banii pe care-i plătim firmei din Bucureşti pentru „facilitatea” oferită putem achiziţiona două toalete automate pe an, o asemenea instalație costă sub 35.000 de euro, conform chiar Comex Rom. Adică, nici nu ştiu dacă e mult sau puţin cât plătim pentru pişu (am zis-o iar, mă scuzaţi!), însă ştiu că astea şapte toalete costă 245.000 de euro. În condiţiile în care plătim 70.000 de euro pe an pentru închirierea lor, investiţia s-ar amortiza în trei ani şi jumătate. Zic că, din punct de vedere economic, e ok. De ce nu gândesc aşa şi cei care ne administrează banii „pentru binele oraşului”, întrebaţi-i pe ei. Eu vă spun doar că în alte locuri (Iaşi, Slatina etc.) aşa au gândit administratorii banilor publici.
Uite că era să „plec” de p-aici şi nu vă spuneam completarea. Atunci când cantitatea de pişu (mă scuzaţi!) depăşeşte capacitatea toaletelor existente, respectiv la Sărbătoarea Castanelor, se închiriază alte 10 toalete ecologice (de la SC Euro Ecologic SRL) pentru care se plăteşte un „mizilic” de 6.845 de lei. Give piss a chance („Dă pişului o şansă!”)!
Cătălin VISCHI
ATENȚIONARE! * Articolele de pe acest site sunt proprietatea autorului 2mnews.ro și sunt protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conținutul fiecărui articol poate fi preluat în limita a 500 de caractere, cu citarea sursei și inserarea vizibilă a link-ului către articolul respectiv. În caz contrar, autorul textului preluat fără respectarea condițiilor se va adresa instanțelor de judecată. Vă mulțumim pentru înțelegere.
