EXCLUSIV – 100 de ani de la tranzacţia economică pusă la cale de „preotul vizionar din Dragomireşti”, primul care a înţeles importanţa atragerii capitalului străin în zonă

0
129

ARHIVĂ. Astăzi se împlinesc 100 de ani de când un preot vizionar dintr-un sat maramureşean a convins câţiva oameni de afaceri şi localnici să se asocieze şi să cumpere o fabrică menită să dezvolte economia zonei.

 

Înainte de a fi preot, Emil Bran era român şi unul dintre cei mai destoinici organizatori şi neobosiţi luptători pentru cauza naţională. Născut în judeţul Sălaj, greco-catolicul Emil Bran a fost profesor la Seminarul din Gherla timp de doi ani (1886-1888), iar apoi preot in Bizuşa, Băiţa de sub Codru şi, în fine, Dragomireşti, protopop al Izei, vicar de Șimleu Silvaniei şi canonic de Oradea.

 

Ales preşedinte al Consiliului Naţional Român din Dragomireşti, şi apoi, fiind memorandist de frunte (delegat în la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia şi preşedinte al „Astrei”), senator de Maramureş şi apoi de Sălaj.

 

Preotul progresist şi decizia de la 1917

 

Emil Bran

Emil Bran a fost un preot care s-a implicat direct în dezvoltarea localităţii Dragomireşti la începutul secolului XX, şi un vizionar. A edificat biserica monumentală după planul conceput de un arhitect italian – consacrarea acesteia s-a înfaptuit în 1922 -, a cumpărat un teren pe care a organizat gradina parohială şi, tot acolo, a construit şcoala confesională (aszăzi, aceasta a fost transformată în casă parohială).

 

În preotul Bran a impulsionat şi dezvoltarea economică din Dragomireşti, punând bazele şi organizând cooperativa de exploatare a lemnului (Ţibleşul), asociaţia pentru prelucrarea lemnului (Asociaţia Drănicerilor), ba chiar şi o cooperativă de transport în comun (Unirea, care deţinea două autobuze, mărcile Ford şi Fiat) şi instituţii bancare (Banca Populară Creştinul şi Cooperativa de Aprovizionare Românul).

 

De altfel, încă din 1912, Bran cere preoţilor „să facă şcoală cu poporul” (cursuri de alfabetizare), să facă acţiuni de caritate, să organizeze coruri şi biblioteci poporale, să răspândească cărţi de literatură, să ridice şcoli. Iar „pe teren economic-industrial”, Bran a considerat necesar: „înfiinţarea de reuniuni de consum, de credit, să ajute procurarea diferitelor maşini economice, asigurarea vitelor, lucrarea raţională a pământului, îmbrăţişarea meseriilor, să înfiinţeze două magazii de bucate şi cooperative”.

 

20 martie 1917 este însă un punct important în economia zonei. Înţelegând că dezvoltarea e condiţionată rentabilizare prin creşterea producţiei, iar aceasta se putea realiza prin atragerea unor noi investitori, preotul Bran reuşeşte să convingă şase investitori evrei şi, împreună cu alţi localnici, se asociază cu aceştia şi cumpără Fabrica de Ferăstrău „Izvorul” – aceasta era situată la aproximativ 15 kilometri de centrul satului, în Gura Văii Ursoii, iar dezvoltarea micii uzine a dus la creşterea capacităţilor de exploatare a lemnului (în acea vreme, principala resursă economică a zonei), implicit şi la capitaluri financiare mai mari în zonă, acestea fiind folosite pentru dezvoltarea regiunii.

 

Cătălin VISCHI



ATENȚIONARE! * Articolele de pe acest site sunt proprietatea autorului 2mnews.ro și sunt protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conținutul fiecărui articol poate fi preluat în limita a 500 de caractere, cu citarea sursei și inserarea vizibilă a link-ului către articolul respectiv. În caz contrar, autorul textului preluat fără respectarea condițiilor se va adresa instanțelor de judecată. Vă mulțumim pentru înțelegere.

LĂSAȚI UN MESAJ