DEZVĂLUIRI – Strategia prin care Consiliul Judeţean a luat Casa Tineretului din proprietatea Fundaţiei Judeţene pentru Tineret

1
340
Casa Tineretului Baia Mare

EXPLICIT. Casa Tineretului din Baia Mare, clădire impozantă a cărei edificare s-a finalizat în 1988, a fost trecută din patrimoniul privat al Fundaţiei Judeţene pentru Tineret (FJT) în patrimoniul public al Consiliului Judeţean (CJ) Maramureş, în urma unei decizii definitive a magistraţilor Curţii de Apel Cluj.

 

Gabriel Zetea

Fapta a fost anunţată, cu o voce gâtuită de emoţie, de preşedintele CJ Maramureş, Gabriel Zetea, care a mulţumit, ca la ceremonia de decernare a Oscarurilor, „persoanelor din aparatul propriu” care s-au ocupat de această speţă (adică şefei Biroului Juridic, Lucia Vitalia Corui) şi, atenţie!, fostului preşedinte al CJ, Zamfir Flore Ciceu (bine, el n-a zis şi „Flore”, zic eu, c-aşa-l cheamă), care „a început acest demers”.

 

Reţineţi numele Zamfir Flore Ciceu, pentru că urmează să aflaţi adevărul despre această speţă, care s-a întins pe parcursul a vreo 5 ani, şi strategia, interesele şi şuşanalele care au însoţit-o. Zetea a mai spus: „Ne bucurăm că un obiectiv atât de important rămâne (n.red., nu rămâne, ci revine, acesta e termenul corect) în custodia județului” şi că aşteaptă şi motivarea sentinţei, pentru a putea prelua clădirea.

 

Cum au ajuns Casele Tineretului în patrimoniul FJT-urilor

 

Succint. Imediat după evenimentele din decembrie ’89, la nivel judeţean s-au înfiinţat (prin Legea 150/ 1990) fundaţiile pentru tineret. Acestea sunt definite ca fiind persoane juridice de utilitate publică şi au preluat patrimoniul UTC (pentru cei mai tineri, Uniunea Tineretului Comunist). În Baia Mare, acest patrimoniu a fost constituit din Casa Tineretului, aceasta trecând din patrimoniul judeţean, în cel privat al FJT Maramureş, organism care este format din mai multe ONG-uri care se ocupă de problematica tinerilor, care are un Consiliu de Administraţie, o conducere aleasă prin vot etc.

 

Trecând peste modul în care a fost administrat acest patrimoniu, fapt care nu face subiectul scrierii de faţă, vă dezvăluim cum a fost posibil reversul, adică întoarcerea la situaţia din timpul regimului comunist.

 

„Să le luăm clădirea!” – episodul „Crearea oportunităţii”

 

Povestea care urmează a fost documentată din surse informate şi, la vremea comiterii faptelor, implicate la cel mai înalt nivel. În anul 2002, când fostul şef de cadre al PCR, Octav Cozmâncă, era ministrul Administrației Publice, un influent pedeserist viitor pesedist, fostul deputat şi senator Nicolae Mischie (care în 2000 a renunţat la mandatul de senator pentru a ajunge preşedinte al CJ Gorj) a anunţat că îi trebuia Casa Tineretului din Târgu Jiu ca să mute acolo Universitatea „Constantin Brâncuși” (Mischie era conferenţiar la această universitate, însă, o coincidenţă, desigur!, după rezolvarea impozantului sediu a devenit profesor universitar).

 

Pentru a-l mulţumi pe „asul colectării de voturi PSD”, Cozmâncă a creat un proiect de lege în care se stipula că Fundaţiile pentru Tineret se pot dizolva în cazul proastei administrări, iar patrimoniul acestora, care e patrimoniu privat, trece în administrarea CJ-ului corespunzător. Conform legilor vremii, dacă un proiect de lege nu era adoptat în 3 luni de Parlament, legea era considerată adoptată tacit. Aşa a apărut controvesata Lege 146/2002. Numai că, în acest proiect al lui Cozmâncă se stipula şi faptul că decizia de proastă administrare o ia o comisie a CJ-urilor, după regulament, acesta urmând să fie publicat în 60 de zile în Monitorul Oficial.

 

Însă acest regulament de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii 146 nu a mai apărut niciodată, deoarece conducătorii fundaţiilor judeţene pentru tineret, cei mai mulţi prieteni şi colaboratori ai lui Ion Iliescu, pe atunci preşedintele României, s-au alertat (după crearea precedentului de la Târgu Jiu) şi au creat un alt proiect de lege – acesta însă e tot în Parlament de vreo 10 ani. Practic, interesul era doar în privinţa Casei Tineretului din Târgu Jiu, iar după îndeplinirea acestui deziderat, lucrurile au intrat pe făgaş „normal” de „dolce far niente” (a sta, a face dulcele nimic).

 

Şi acum, succint şi pe înţelesul tuturor: Legea lui Cozmâncă face parte din ciclul de legi făcute pentru a lua ceva, însă făcute cu breşele de rigoare, ca după ce se ia acel „ceva”, restul să scape. Limpede?

 

„Să le luăm clădirea!” – episodul Maramureş

 

Zamfir Flore Ciceu

De-a lungul timpului, conduceri judeţene şi conduceri ale Primăriei au încercat să ia clădirea din patrimoniul FJT. N-au reuşit, aveţi explicaţia mai sus. În toate aceste procese, Fundaţia a fost apărată în instanţă de avocatul Zamfir Flore Ciceu – v-am spus, parcă, să reţineţi numele ăsta. Logic, Ciceu a învăţat speţa pe de rost şi a menţinut imobilul în proprietatea FJT.

 

În 2012, printr-un fericit concurs de împrejurări pe plan personal, Ciceu devine preşedintele CJ Maramureş. Iar una din primele măsuri a fost crearea strategiei prin care să ia imobilul din proprietatea Fundaţiei şi să acţioneze în consecinţă. Ştiu, nu e deontologic, dar ce contează aspectul ăsta deja desuet?

 

Ciceu cunoştea în amănunt breşele FJT: în 2008, Fundaţia a contractat lucrări de reabilitare a sălii de spectacole, însă, după apariţia crizei economice, a pierdut o parte însemnată din sumele pe care le încasa din chirii (mulţi chiriaşi nu au mai putut să plătească şi au plecat). Pentru a finaliza lucrarea, FJT s-a împrumutat. Sala a fost finalizată, dar s-au acumulat datorii de aproximativ 600.000 de lei (în special la stat). Pentru a ieşi din situaţia financiară delicată, FJT a prezentat un plan de eşalonare a datoriilor. Numai că planul de eşalonare al Fundaţiei, care explica cum va obţine banii pentru plata datoriilor (prin închiererea unor spaţii din clădirea în care era proprietar) nu a fost aprobat pe Direcţia de Finanţe, pentru că, cu trei zile înainte, CJ a trecut la Cadastru clădirea în proprietatea sa. Cum a fost posibil acest lucru?

 

Strategia lui Ciceu, girată de Zetea

 

Urmându-şi strategia, Ciceu – care ştia că FJT are datorii la stat – a considerat că managementul e defectuos şi se încadrează în Legea fără regulament pe care a invocat-o, ca avocat al FJT, de nenumărate ori în instanţă, câştigând procesele împotriva CJ Maramureş, printre altele. Acum, însă, aflându-se de cealaltă parte a baricadei, Ciceu dispune formarea unei comisii care să constate managementul defectuos, pentru a putea dizolva Fundaţia şi a trece Casa Tineretului în patrimoniul CJ, pe care-l conducea.

 

Deşi ştia că nu există regulamentul care să-i spună cine trebuie să facă parte din comisie (ba chiar a câştigat, din postură de avocat, pentru Fundaţie, un proces cu CJ exact pe această motivare), Ciceu s-a transformat în legiuitor şi a numit în această comisie pe… Gabriel Zetea (la acea vreme vicepreşedintele CJ, acum preşedintele acestui for administrativ), Rodica Pop (director juridic Prefectură), Eniko Kriszanovszki (inspector Tineret la Direcţia Judeţeană de Sport şi Tineret). „Nici măcar n-au făcut proces-verbal de control. Luci Corui, care a reprezentat CJ în instanţă, mi-a spus că nu există acest proces-verbal, pentru că l-am cerut în instanţă. Au adus unul fabricat atunci”, a precizat Mircea Cătană, preşedintele FJT Maramureş.

 

În fine, cu decizia dictată comisiei, Ciceu s-a dus la CJ Maramureş şi le-a spus consilierilor că îi obligă legea să preia patrimoniul FJT, respectiv Casa Tineretului. Consilierii, habarnişti, au mimat că le curge sânge din nas şi au ridicat mâna, consemnând vot unanim pentru preluarea clădirii. Cu acest document, Ciceu s-a dus la Cadastru şi a înscris clădirea în patrimoniul CJ (dilema este: n-o fi greşit Ovidiu Ştefan, directorul de la Cadastru, modificând în Coala funciară proprietarul unei clădiri fără să aibă la bază un document al instanţei?).

 

Sinteza deciziilor instanţelor (2012-2017)

 

La 27 de ani de la căderea regimului comunist, o instituţie publică a statului român a reuşit să „naţionalizeze” prin acte administrative confirmate de o decizie a instanţei Casa Tineretului, care era proprietate privată a organizaţiei neguvernamentale Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Maramureş. Ce nu e în regulă, în afară de cele explicate până acum? I-am cerut un răspuns preşedintelui FJT.

 

Mircea Cătană (sursa foto: transilvania-tv.ro)

„Comisia CJ a pronunţat dizolvarea. Pe baza acelei decizii, CJ s-a întăbulat proprietar al imobilului, dar celelalte demersuri (iradierea din Registrul Comerţului etc.) nu s-au mai făcut, Fundaţia rămânând în continuare persoană juridică, adică nu a fost dizolvată. Iar Legea, aşa, fără regulament de aplicare, spune că patrimoniul poate fi luat doar după dizolvarea Fundaţiei. În aceste condiţii se pune întrebarea: cum a desfiinţat Fundaţia, pentru proastă administrare? – pentru că asta era singura cale pe care ei au marşat pentru a întăbula clădirea pe CJ. Pe fond, Tribunalul Maramureş ne-a dat dreptate, motivând că înfiinţarea comisiei CJ a fost nelegală în lipsa existenței unui regulament. De altfel, am mai avut un proces cu CJ în care le-a fost respinsă acţiunea tot pentru lipsa regulamentului. Însă la Curtea de Apel s-a considerat că nu e necesar să existe regulament, practic, au dat dreptate CJ, care au motivat înfiinţarea comisiei prin faptul că au văzut pe… internet că avem datorii!”, a explicat Mircea Cătană, preşedintele FJT.

 

Ce se întâmplă în continuare?

 

Dacă se emite motivarea sentinţei, FJT poate să facă recurs în anulare (o cale de atac extraordinară care se judecă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) şi să ceară suspendarea executării deciziei Curţii de Apel Cluj. Cel mai probabil, însă, emiterea motivării va întârzia până când CJ intră în posesia minutei. În următoarea lună, după ce intră în posesia respectivului document, CJ va activa procesul de evacuare şi va prelua administrarea clădirii.

 

Cătălin VISCHI



ATENȚIONARE! * Articolele de pe acest site sunt proprietatea autorului 2mnews.ro și sunt protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conținutul fiecărui articol poate fi preluat în limita a 500 de caractere, cu citarea sursei și inserarea vizibilă a link-ului către articolul respectiv. În caz contrar, autorul textului preluat fără respectarea condițiilor se va adresa instanțelor de judecată. Vă mulțumim pentru înțelegere.

1 COMENTARIU

  1. Exageeat spus nationalizare, caci casa tineretului a fost facuta din bani publici, asa ca era logic sa ramana bun public. Fundatia aia era doar o capusa prin care persoane private castigau bani din exploatarea unui imobil public. Asa ca e mai bine asa, chiar daca felul in care s-a ajuns la reintrarea in patrimoniul public nu e deloc ortodox. Dar, repet, nu poate fi vorba de nationalizare cu privire la un bun imobil care nu a fost construit de persoane private. In conditiile in care exista institutii publice care au spatii necorespunzatoare (spclep, politia rutiera, finantele locale) era o sfidare ca o cladire construita cu destinatia specifica unui spatiu public sa ajunga inchiriata pe bucati la tot felul de firme, iar chiria sa fie incasata de asociatii de tineret obscure (conduse de personaje aflate la varsta a 3-a), fara niciun beneficiu public.
    In concluzie, e bine, e foarte bine.

LĂSAȚI UN MESAJ