STEINHARDT. Astăzi, 29 iulie, se împlinesc 105 ani de la nașterea lui Nicolae Steinhardt (Nicu-Aurelian Steinhardt, pe numele de mirean), filozoful convertit la ortodoxie, care și-a trăit sfârșitul în mănăstirea de la Rohia (Maramureș), acolo unde, spunea el, „am găsit ceea ce căutam de-o viață întreagă” „Mă sfiesc să vorbesc despre acest loc, care mă copleșește. Aici simt că este capătul drumului meu. (…) Am rătăcit prin toată lumea și am fost și în paradis și în infern, socotindu-mă foarte matur în toate, însă aici am putut să mă contopesc cu această obște, să mă simt una cu părinții și cu frații de aici”, scria Steinhardt.
Autor al volumului „Jurnalul fericirii”, considerat „una din primele zece cărți ale deceniului de după 1989” (conform „Dicționarul scriitorilor români”, 2002), Steinhardt, fiul lui Oscar Steinhardt, inginer, și al Antoanetei (născută Neuman), s-a născut în Pantelimon (Ilfov). De origine evreiască, s-a convertit la religia creștină ortodoxă în închisoarea de la Jilava, și-a luat numele de fratele Nicolae, și s-a călugărit după punerea sa în libertate.
Licențiat al Facultății de Drept a Universității din București (1934), tot aici și-a luat și doctoratul în drept constituțional, în 1936. După aceea, până la izbucnirea războiului a continuat studiile la Paris și în Anglia. A fost avocat în Baroul Ilfov (1934-1948), funcționar la diverse întreprinderi și instituții (1949-1959), muncitor necalificat (1964-1969). În ianuarie 1960 a fost arestat de Securitate, cerându-i-se să fie martor al acuzării și punându-i-se în vedere că, dacă refuză, va fi arestat și implicat în „lotul intelectualilor mistico-legionar”.
A refuzat să fie martor al acuzării; a fost arestat și judecat în cadrul „lotului mistico-legionar Constantin Noica – Constantin Pillat” și condamnat la 12 ani muncă silnică pentru crimă de uneltire împotriva orânduirii sociale a statului. A fost eliberat în anul 1964, după peregrinări prin închisorile Jilava și Gherla. În 1980, a primit haina monahală, fiind călugărit de arhiepiscopul Teofil Herineanu. Și-a petrecut ultimii nouă ani la Mănăstirea de la Rohia, unde a avut ascultarea de bibliotecar.
S-a stins din viață la 30 martie 1989. După moartea sa, chilia în care a viețuit ca monah a fost amenajată ca un mic muzeu, în care se păstrează lucrurile sale personale: manuscrise, cărți, icoane, tablouri, precum și mobilierul.
2mnews
ATENȚIONARE! * Articolele de pe acest site sunt proprietatea autorului 2mnews.ro și sunt protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conținutul fiecărui articol poate fi preluat în limita a 500 de caractere, cu citarea sursei și inserarea vizibilă a link-ului către articolul respectiv. În caz contrar, autorul textului preluat fără respectarea condițiilor se va adresa instanțelor de judecată. Vă mulțumim pentru înțelegere.
