ANALIZĂ – Ce n-a făcut Prefectura Maramureș dintre proiectele pe care tot instituția le-a cotat ca fiind importante în 2017

EDITORIAL. Ne-am obișnuit, naiba știe cum și de ce – poate pentru că așa e firea (nu Gabriela!) noastră de români circumspecți, „aricioși” și mereu suspicioși – să îi ținem sub lupa observației permanente pe parlamentari, președintele Consiliului Județean, primari, consilieri locali și județeni, crezând că astfel îi vom determina să facă și ceva bine pentru noi, pentru țară…

Am exclus din ecuație, însă, un personaj mai mult decorativ, dar aproape inestetic (inutil), ca un ficus uscat, însă cu atâta ștaif declarativ de zici c-ar fi minim substituentul lui Dumnezeu pe Pământ, deși nu e decât al Guvernului: prefectul. Șeful unei instituții botezate la beție „Instituția” – cred asta, pentru că în caz contrar singura explicație ar consta în prostie crasă în formă continuată. Instituția Prefectului. În 2017, pentru că nu suntem consecvenți, Instituția Prefectului Maramureș a avut doi șefi (Sebastian Lupuţ și Vasile Moldovan), deși structura Puterii politico-administrative a fost aceeași.

C-așa zice legea (naiba s-o ia și p-asta, că tare mult îi mai încurcă pe oamenii statului strâmb), Instituția trebuie să întreprindă diverse. Printre astea, și o dare de seamă (pe care n-o citește nimeni), foarte importantă (dacă nu s-ar rezuma doar la a fi scrisă pe hârtie): „Lucrări de investiție și proiecte prioritare”.

În Maramureș, în 2017 au fost incluse în această lucrare inutilă atât timp cât nu s-a făcut nimic lucrări de infrastructură rutieră (DN 18 Moisei – Cârlibaba, DN 18B – DN 17C, Drum expres Petea – Satu Mare – Baia Mare, Sens giratoriu Italsofa și Elanko Baia Mare, Drum cu 4 benzi Recea – Baia Mare). Să ne gândim puțin… Foarte puțin, că nu e greu: nu s-a finalizat nimic. Cât despre expresul Baia Mare – Petea, a devenit la fel de hilar ca tunelul peste Gutâi (un SF cu actori închiriați din filmele cu trei x-uri).

La capitolul Infrastructură feroviară, un singur punct. Poate ăsta (dacă tot e unul singur), dar nu. Gara Baia Mare. Nema, niet, no. Arată (și miroase) tot ca o toaletă publică neigienizată în ultimul secol. Să trecem la următorul capitol: Puncte de trecere a frontierei cu Ucraina. Cinci bucăți: Pod peste râul Tisa (nici nu zâmbesc, deși dacă n-ar fi tragic aș râde în hohote, bancul fiind bun, chiar dacă sec – umor britanic). Câmpulung la Tisa, Valea Vișeului și Poienile de sub Munte – Shybene, precum și acces rutier Piatra – Teceul Mic – Viscovo. Le-am scris și p-astea pe hârtie, Dumnezeu cu mila. S-au rezolvat, nu se poate. Le-a luat apa. Iar pe noi ne-au trecut toate apele că poate-poate… Dar, nu.

Apropo de ape. Investiții Ape. Acumulare Runcu (asta e deja în manualul de istorie, împlinește curând centenarul, ca Marea Unire) și niscaiva amenajări de văi și rîuri, plus o consolidare de mal (a Tisei, în Crăciunești – sighetenii știu de ce). Nu s-a făcut, nu-i nimic, e-n legea firii (nu a Gabrielei, ne-am înțeles deja de la-nceput).

Poate cu Aeroportul (care domnu’ prefect, nu se mai numește Baia Mare, ci Maramureș, ca și instituția dumneavoastră numită Instituția). Știm și aici situația, e publică, deci nu. Nu se zboară, nu e gata. Punct. Investiții în turism, două bucăți: Telegondola Borșa și Amenajare domeniu schiabil Gutâiul Doamnei – Cavnic (iar îmi vine să râd, ca procurorilor DNA – ăștia au mai râs și la Investiții Ape, la punctul Acumularea Runcu)… Putem continua, dar e la fel. Aceeași Mărie cu aceeași pălărie. Puneți-i măcar un clop moroșenesc, să schimbăm ceva la imaginea asta deplorabilă a unui județ ce se zbate-n mocirlă și interese de atâta timp de ne-a determinat pe noi, „gloata”, să ne-ntrebăm cât o să vă mai suportăm nefăcând NIMIC.

Aaa, că-i final, o sugestie. În frecția aia de lucrare pe care trebuie (legea!) s-o faceți pe 2018, nu vă mai chinuiți (știu că n-aveați această nobilă intenție), doar dați un copy-paste (se poartă politic) din lucrarea pe 2017. Problemele au rămas aceleași.

Cătălin VISCHI