ALTFEL – „The fish ciorba is very good”: Ce e bine și ce e rău în melanjul de la hanul pescăresc, între Bala, Șpan, Cherecheș și procurorul Vasile

EDITORIAL. Nu doar la nivel de urbe, declarația de martor a fostului președinte al HCM Baia Mare, Liviu Bala, în procesul în care primarul Cătălin Cherecheș este judecat de acte de corupție în urma acuzelor DNA a devenit bestseller.

 

Pe undeva e de înțeles, Bala a amânat mult timp împărtășania (din varii motive, cauzate de probleme de sănătate sau familiale – în pofida interpretărilor subiective ale comentatorilor fără dovezi, motivele erau reale la vremea respectivă), a cerut chiar să fie audiat în București, unde locuiește acum, dar până la urmă, ca și în cazurile celorlalți martori, a făcut declarația în Cluj-Napoca, acolo unde se judecă această speță.

 

Vârful de interes al publicului neangrenat în proces pentru declarația lui Bala este explicabil prin eventualele cancanuri – artificii pentru spectatori, dar needificatoare pentru instanța de judecată. Era clar că declarația va fi una fâsâită, fără aspecte importante, pentru că Bala este apropiat de ambii combatanți, fiind legat cu odgonul administrativ-financiar-politic atât de acuzatul Cătălin Cherecheș, cât și de denunțătorul Cristian Șpan (scrierea va oferi și câteva succinte, dar edificatoare argumente).

 

Manipularea

 

Totuși, după lectura spuselor lui Bala, presa agreabilă (din varii motive) lui Cherecheș (în majoritatea ei, aceasta e localizată în Cluj-Napoca, orașul în care se judecă speța) a subliniat, cu notoria subiectivitate, ingerința magnifică și malefică a procurorului DNA Ionuț Vasile, identificat public de primarul Cherecheș ca principal adversar al său, un procuror pe care l-a numit Lămâie și despre care, în toamna anului trecut, a afirmat că ar trebui arestat și aruncat în pușcărie.

 

În principiu, în presa pro-Cherecheș șablonul post-declarație a lui Bala e ăsta: procurorul DNA a presat un martor să îl incrimineze pe primarul din Baia Mare. În fapt, până și Bala, prieten, fost subordonat și partener al lui Cherecheș, a subliniat în instanță, după ce s-a avântat cu “procurorul cerându-mi să fac denunț împotriva inculpatului”, îmblânzindu-și tonul, renunțând complet la acuza inițială și conchizând: “Procurorul mi-a spus că, dacă vreau, pot să fac denunț împotriva inculpatului și nu m-a influențat în nicio direcție: nu mi-a spus să fac și dacă să fac, pentru ce anume să fac”. Considerând că încă mai suntem ființe înzestrate cu rațiune, acest citat este un argument suficient: Bala spune că procurorul nu a făcut presiuni pentru a-l denunța pe Cherecheș.

 

Totuși, conform declarației lui Bala, procurorul Vasile a greșit în unele privințe și, așa cum am oferit argumentul care dărâmă castelul de nisip al celor care citesc doar „pe sărite” și doar ce vreau ei, e onest să le semnalăm și pe acestea, ceea ce chiar se întâmplă în continuare.

 

Acolo unde „the fish ciorba is very good”

 

Prima greșeală a procurorului constă în întâlnirile în afara instituției pe care le-a avut atât cu Șpan, cât și cu Bala. „Bănuiesc” că acestea exced regulamentului instituției (DNA). S-a întâlnit, în toamna anului 2015, la un restaurant pescăresc din satul Vâlcele (com. Feleacu, jud. Cluj), numit Han Europa. Întâlnirea lui Bala cu procurorul Vasile a fost intermediată de Șpan, martorul denunțător.

 

Asta nu e bine, că procurorul Vasile a acceptat, chiar și la cererea lui Șpan (care i-o fi spus că-i mai livrează un denunțător), să se întâlnească cu Bala la Han Europa, o cârciumioară sordidă, dar unde peștele e bine gătit. Nu trebuia să se întâlnească la cârciuma pescărească, chiar dacă, conform unui mesean vorbitor al englezei iliesciene – care, extaziat, și-a împărtășit experiența culinară pe Foursquare (un soi de Tripadvisor fără anvergură) -, „the fish ciorba is very good. Try the icre as an entry comes with bread”.

 

Reținem de la Bala că el i-a spus procurorului că se gândește dacă să facă denunțul, deși spune că n-avea pentru ce, amăgindu-l pe Vasile. Apoi, chiar dacă Bala spune că procurorul nu a făcut presiuni să-l determine să facă denunțul, explicația tehnică (organele de urmărire penală trebuie să probeze denunțul, nu denunțătorul), sau sugestia (“Procurorul mi-a spus că pot să îl și înregistrez pe inculpat, respectiv să duc discuția cu acesta în direcția în care aș face denunțul și să îl înregistrez”) emise la o ciorbă de pește, nu miroase la fel de bine ca în cazul în care ar fi fost explicate în biroul DNA.

 

Joaca de-a presiunea

 

Bala a minițit, evident, în această declarație, măcar în privința acestui (cel mai) important aspect: procurorul a pus presiune pe el pentru a-l denunța pe Cherecheș. Am numărat trei întoarceri radicale în declarația sa.

 

Întâi a spus că “Procurorul cerându-mi să fac denunț împotriva inculpatului”, apoi a spus că “Procurorul mi-a spus (n.red., la Han Europa) că, dacă vreau, pot să fac denunț împotriva inculpatului și nu m-a influențat în nicio direcție”, iar apoi a revenit (în contextul povestirii unei noi întâlniri în afara biroului DNA, în parcarea Sălii Sporturilor din Cluj-Napoca) cu “Procurorul m-a întrebat dacă fac denunț împotriva inculpatului, dar nu legat de această cauză. Și când ne-am întâlnit la Vâlcele (n.red. la Han Europa), procurorul nu mi-a cerut să fac denunț în această cauză, ci împotriva inculpatului Cherecheș”.

 

Practic, dacă interesul pentru întâlnirile cu Bala pot fi explicate prin prisma procurorului Vasile prin faptul că acesta se oferise să fie un nou martor denunțător, ceea ce ar fi dat greutate dosarului în care e judecat Cherecheș, există o linie de demarcație între această magnetică posibilitate și regulamentul instituției DNA.

 

Credibilitatea

 

Suplimentar aspectului de mai sus, e greu de priceput cum nu și-a dat seama procurorul Vasile că Bala era doar un mincinos, după cum recunoaște chiar el în declarația dată în fața instanței (conform acesteia, deși i-a spus lui Șpan că o să facă denunț împotriva lui Cherecheș, spune că îl mințea: “Nu am fost sincer, dovadă că nu am formulat denunț împotriva inculpatului”).

 

Altă dilemă (retorică) constă în credibilitatea martorului-denunțător, Cristian Șpan. Bala, care este nașul de cununie al lui Șpan și vechi prieten și partener în mai multe afaceri, a explicat care a fost motivația lui Șpan pentru a-l denunța pe Cherecheș: “Mi-a spus că a avut mai multe discuții cu apărătorul lui din celălalt dosar de DNA din 2013, avocatul sfătuindu-l că ar fi bine să ajungă la o înțelegere cu DNA. Cred că din această cauză a făcut Cristi (n.red., Șpan) denunțul din această speță.”

 

În plus, atât Bala, cât și Șpan sunt deja la mâna DNA, după cum recunoaște chiar Bala tot în acest bestseller: “După ce a avut loc percheziția domiciliară efectuată la inculpat și la Șpan acasă, percheziție ce a avut loc în alt dosar penal aflat pe rolul DNA, am fost căutat de Cristi, care mi-a spus să îi semnez un contract de împrumut care să ateste că eu l-am împrumutat pe el cu suma de 40 mii lei, lucru care nu era adevărat. Am semnat acest contract, deși era unul fictiv”.

 

Legat de Cherecheș, legat de Șpan

 

Liviu Ioan Bala are o relație veche atât cu primarul Cătălin Cherecheș, cât și cu martorul-denunțător Cristian Șpan. Dacă legătura cu Șpan a fost explicată mai sus, legătura cu Cherecheș este administrativo-financiară (e suficient argumentul că a fost numit președintele clubului de handbal feminin al municipalității, HCM), dar și politică.

 

În 2012, în dorința de a controla parlamentarii din zona Băii Mari, Cherecheș l-a susținut (și) pe Bala pentru un post de deputat. Atunci, Bala a candidat din partea PP-DD și a eșuat la mică distanță de voturile necesare pentru a accede în Parlament (în cadrul respectivei operațiuni, a intrat însă în Parlament un alt inventat politic și susținut fățiș al primarului Cherecheș, Ciprian Rogojan, cunoscut până atunci doar ca muzician în trupa Sistem).

 

Cătălin VISCHI